axa10Cele o sută de zile ale lui Barack Obama

De Dan Avram MUREŞAN

“Pe plan domestic, primele o sută de zile ale noului preşedinte s-au caracterizat prin aroganţă şi lipsă de precauţie. Ajungând la putere pe un val care i-a asigurat un Congres loial, Obama nu a ezitat să promoveze ideile sale de stânga, chiar şi impotriva voinţei multor membri ai partidului său. Congresul a avut la îndemână mai puţin de 12 ore pentru a studia proiectul de lege de 1.073 pagini al „stimulusului” economic, iar Obama a început deja să facă presiuni asupra reprezentanţilor democraţi care s-au declarat neliniştiţi de magnitudinea noului buget de 3,5 triliarde de dolari”.

“Ergenekon” secretul unei lovituri de stat nerealizate

De Octavian RACU

„Puciul era programat să aibă loc în patru etape. Iniţial, nişte mercenari, apropiaţi de Partidul Muncitoresc Kurd, urmau să înfăptuiască un şir de asasinate la comandă, care trebuiau să revolte societatea turcă şi să provoace manifestaţii de protest în masă. Acestea erau prevăzute să se soldeze cu ciocniri violente între manifestanţi şi poliţie, iar mai târziu, şeful camerei de comerţ din Ankara Sinan Aygun (care urma să devină premier după puci) ar fi îndemnat armata să instaureze „ordinea şi dreptatea” în ţară. În cele din urmă, militarii urmau să preia puterea exact aşa cum s-a întâmplat în 1960, 1971 şi 1980”.

Nistrul însângerat sau drama transnistrenilor de sub regimul bolşevic

de Pavel MORARU

„Transnistrenii fugeau în România ca înspre „pământul făgăduinţei”, fugeau „încotro îi duc ochii”, numai pentru a scăpa de ororile regimului sovietic, de teroare şi deportare în Siberia.  Încercau cu preţul vieţii să treacă dincolo de Nistru: erau gata să moară, dar să nu mai rămână în „raiul comunist”.

Ajunşi în Basarabia, povesteau despre cele suferite sub regimul comunist. De la ei basarabenii de rând au aflat de modul sovietic de viaţă, de disperarea populaţiei, de lagărele siberiene, pe care aveau să le înfunde în anii `40„.

Biserica catolică în Rusia pe timpul domniei lui Alexandru II

de Artur LEŞCU

Începutul domniei lui Alexandru al II-lea a fost marcat de speranţele Vaticanului de a rezolva problemele bisericii catolice în Rusia şi de a relua activitatea misiunii diplomatice permanente a Sfântului Scaun în Sankt-Petersburg. Despre acest fapt ne mărturisesc conţinuturile mesajelor reciproce ale Papei Pius IX şi Alexandru II în anii 1855-’56. Însă rezultatele misiunii arhiepiscopului Flavio Chigi (1810-1885), delegat la Moscova să participe la încoronarea lui Alexandru, au arătat că împăratul rus şi guvernul său au o atitudine negativă faţă de prezenţa legaţiei diplomatice a Sfântului Scaun în Sankt-Petersburg.

Aşa consumatori – aşa magazine

De Daniela DERMENGI

Indiferent cine suntem în această viaţă şi ce statut avem sau cel puţin ne dorim să-l obţinem, cu toţii suntem consumatori, iar într-o societate a consumului, se pare că noi suntem regii. Multe s-au scris şi din diverse perspective a fost abordat comportamentul consumatorului, precum şi reacţia ofertanţilor şi întreg acest circuit de a da şi a lua. Cert este faptul că consumăm de trei ori mai mult decât o făceam acum 200-300 de ani în urmă şi cel mai „haz de necaz” e că „înghiţim” banii în gol, pentru cheltuieli inutile. Economistul francez Michel Didier menţionează că „Societatea de consum nu aduce fericirea. Societatea de consum se bazează pe dorinţă. Societatea de consum creează marginalizaţi”.

“Nu poţi fi român în afara Bisericii lui Hristos, în afara Bisericii Ortodoxe, Biserica strămoşilor noştri”

Interviu cu Viorel I. CIUBOTARU

„În 1859, noua identitate, noua paradigmă ultra-modernistă a devenit unica oficială, bătută în cuie. Aceasta avea drept sarcină formarea unui „nou român”, fără legături cu trecutul său, fără legătură cu poporul său. Un român foarte „european”, foarte „occidental”, foarte „liberal”, foarte ateu care se uită de „sus” la aşezămintele de temelie ale neamului românesc, la tot ce înseamnă credinţa, neamul, limba, glia, ţara. Acest tip de om „nou românesc” a fost persiflat de Caragiale şi descris cu atâta patos şi înverşunare de Eminescu”.

Pe scurt despre marketingul social

de Nadejda TROFIM

Dacă marketingul social este orientat spre schimbarea atitudinii comunităţii pe termen lung, atunci acest proces într-adevăr nu are sfîrşit. Aceasta se referă îndeosebi la proiectele din domeniul ocrotirii sănătăţii (de exemplu campania „Stop SIDA!”, desfăşurată anual în întreaga lume, inclusiv în Republica Moldova) sau orice alt gen de program a cărui scop este schimbarea atitudinii oamenilor. El este eficient doar atunci cînd oamenii îi simt influenţa din zi în zi. Dacă ne vom distrage atenţia pe o clipă, putem distruge tot ceea ce a fost creat pînă acum.

“Alţii” (“Others”)

de Ion GUŢU

„Un film care te cucereşte, un film care te face să meditezi asupra propriei personalităţi, un film cu surprize şi răsturnări de situaţie, un film care nu te lasă pînă nu-l priveşti pînă la sfîrşit, un film care îţi provoacă o stare de nelinişte şi, totodată, de frică, un film care încearcă parcă să răspundă la întrebările pe care ni le punem adesea fiecare dintre noi: „Cine sunt eu?”, un film care te face să crezi în Dumnezeu şi în puterea credinţei, fără ca să pomenească de aceasta”.

Constantin Rădulescu Motru: Psihologia ciocoismului

„Ciocoiul nu admite niciodată importanţa adversarului. El, fie într-un partid cât de puţin numeros, şi cât de neputincios, nu vorbeşte niciodată  cu stimă de partidul advers pentru el adversarii sunt ca pulberea pe care o ridică vântul, şi prin care dânsul poate pătrunde când vrea! La gestul lui i se pare că priveşte o omenire întreagă. Sculaţi oameni buni şi din plaiuri şi din oraşe, fiindcă vorbesc eu? Sentimentul realităţii nu se poate împăca deloc cu ciocoismul. Când eşti atins de ciocoism, vorbeşti ca din nori: peste capul tuturor…”

„Omul şi tehnica. O contribuţie la o filozofie a vieţii”, de Oswald Spengler

de Dragoş MOLDOVEANU

„Omenirea trăieşte începutul ultimului act al tragediei culturii maşinilor, un adevărat cântec de lebădă al acesteia, este teza principală a lucrării lui Spengler. Momentul este epocal: tehnicizarea şi industrializarea reprezintă atuurile unui grup de state a căror avuţie economică se dezvoltă proporţional cu puterea politică şi cea militară, celelalte naţiuni fiind tolerate în calitate de cumpărători, de producători de materii prime sau de simple colonii sub masca independenţei. Lumea naturală devine victima mecanizării, pe măsură ce acţiunea umană nu mai poate fi disociată de  ea şi este gândită aproape exhaustiv în termenii maşinii şi ai planificării”.

“Orientările” în spaţiul ideologic a lui Julius Evola

De Octavian RACU

„Evola porneşte de la constatarea unui fapt, care reprezintă ideea generală a întregii sale opere: lumea contemporană reprezintă un ansamblu de ruine, iar ieşirea din acest haos poate avea loc doar în cazul coalizării unor forţe care ar sfida civilizaţia modernă, democraţiile moştenitoare ale revoluţiei franceze şi ale comunismului. Reînvierea omului tradiţional, a ”omului nou”, în aceste condiţii, devine o adevărată revoltă, un război total declarat lumii moderne. Război care cere soldaţi tot mai puternici, în măsura în care proporţia Lumii împotriva Omului este mai mare. Este firesc ca Evola să-şi pună în acest moment întrebarea: „Oare mai există încă oameni rămaşi în picioare în mijlocul acestor ruine? Şi ce trebuie, ce pot ei să mai facă?”.”

9 ani de la trecerea în veşnicie a ÎPS Mitropolit Nestor Vornicescu

De Mihail BORTĂ

„În data de 17 mai 2008 se împlinesc 9 ani de la naşterea în cer a celui ce a fost Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Acad. Dr. Nestor Vornicescu, Întîistătător al Mitropoliei Olteniei, român din Basarabia, părinte, învăţător şi îndrumător, vreme de peste două decenii, al clericilor şi credincioşilor creştin-ortodocşi din plaiurile Olteniei”.

De ce biserica condamnă relaţiile intime înainte de căsătorie?

de Andrei COCIUG

„Când există iubire, există o dăruire sufletească, duhovnicească, având loc o comuniune între bărbat şi femeie în care se completează unul pe celălalt. În Cartea Facerii din Biblie se spune astfel: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie” (cap. 1:27). Această legătură dintre bărbat şi femeie este una dintre cele mai mari taine, care nu s-a destrămat după căderea omului, fiind chip al Sf. Treimi”.