Ora 5 dimineata. Chisinau, undeva mai spre capatul orasului. Buimac de somnul de numai doua ore si dupa un drum lung ies in oras. Vreau sa respir aerul Chisinaului. Sunt fericit. Sunt acasa. Ma izbesc insa de o liniste nepasatoare. Pe strada sa urli de singuratate. Ciudat, la ora asta in Bucuresti e plin de lume si - un furnicar de masini. Inca un detaliu care ma frapeaza si pe care nu-l observasem cat am stat la Chisinau. Noaptea, masinile dispar ca prin minune. Drumurile sunt libere, iar linistea pare de mormant.
Doua blocuri noi, capitaliste, fac diferenta in marea blocurilor comuniste.
Nici parcarile nu sunt pline ca la Bucuresti pe timp de noapte. De altfel doar in fata blocurilor noi stau masini parcate. In rest nu vezi automobile. Explicatia: oamenii au garaje, iar cei care stau in case noi nu si le-au construit inca.
Strazile pustii. Doar un microbuz, transport in comun pe care il urasc, trece pe strazi
E totusi bine ca circula transportul in comun. Am de ales: microbuzul, numit la Chisinau rutiera si troleibuzul. Decid repede - urc intr-un troleibuz. Desi este mai batrana decat mine, masina comunista imi ofera spatiu, aer si pot sta ca omul in picioare, dar nu inghesuit ca un animal dus la abator cum ma simt in microbuzele infecte. Urasc rutiera, nu inteleg de ce nu au fost inlocuite. Sunt abominabile.
Troleibuzul pare din interior si mai comunist. Back in USSR!
Am o bancnota de 100 de lei moldovenesti si vreau sa platesc. La Chisinau in fiecare troleibuz exista cate o taxatoare. Ii intind bancnota, femeia se uita chioras la mine si cu un zambet acru imi zice:
“- N-aveti marunt?
- Nu, nu am.
- Pai de unde vrei sa am mascat de dimineata?”
“Pai, de ce crezi ca ar fi treaba mea?”, am vrut sa-i raspund, insa am zambit doar. Sunt acasa, sunt la Chisinau, dispozitie cu carul, rabd. De altfel, si urmatoarea taxatoare a avut aceeasi problema, nu avea “bani mascati“. Asa ca am folosit suta de lei ca pe un abonament, dar numai pana pe la vreo 11, cand Chisinaul se aglomereaza destul de mult. Taxatoarele aduna suficienti bani si pot sa-mi dea rest. Este momentul in care troleibuzele se transforma in rutiere mai mari.
Nici nu am incercat sa urc in troleibuzul acesta
Chisinaul are o problema mare: transportul in comun. Sper ca tanarul primar sa se sesizeze. Stiu ca are masina si este normal asta, totusi trebuie de facut ceva urgent. Este incredibil cum pot chisinauienii sa circule in microbuze mici, extrem de aglomerate si incomode, iar troleibuzele sa fie atat de vechi si sa circule atat de rar. Nu-i vorba, ma deranjau aceste probleme cand eram acasa, dar acum le-am resimtit mai acut.
Liniste si pustiu in Biblioteca Nationala. Un fapt trist
In schimb Biblioteca Nationala era pustie. Stiu, moldovenii nu prea citesc, dar totusi, ne aflam in perioada examenelor. Ar trebui sa fie plin de studenti. Asa, erau doar doua doamne la intrare care discutau despre flori. Barem bine ca nu aveau casti si nu ascultau manele, caci faceam o criza acolo.
Centrul orasului, modern, fara gropi si cu multa verdeata. Chiar si aici se observa “saracia” - lipseste aproape cu totul marcajul de pe strada
Sper sa nu mi-i pun in cap pe “patriotii” Chisinaului, dar, din pacate, Chisinaul mi s-a parut sarac. Nu ca ar fi saracit brusc in jumatate de an, nu ca m-am facut eu mai smecher intre timp. Judecati si voi: drumuri proaste, cladiri comuniste-cenusii, troleibuze vechi-sovietice, microbuze second hand, aduse din Germania si reconditionate prost. Toate aceste detalii le-am vazut mult mai clar si mai detasat. Adevarul este dur, dar adevar este: Chisinaul pare un oras care inca nu s-a rupt de epoca sovietica. Doar centrul Chisinaului contrasteaza. Noroc de verdeata, imaginea orasului este mai spalata astfel: strazile sunt pline de copaci, iar asta este bine si frumos. Cam atat cu observatiile generale, urmeaza partea trei, cu niste chestii mai practice si o calatorie in Nordul Basarabiei in partea a patra.