A murit o bucata din sufletul romanitatii din Basarabia.
Frumos ca un dac si cu pletele revarsate eminescian pe spete. Scriitura remarcabila si talent innascut de orator. Dramaturg, scriitor, moralist, patriot. Publicist si anticomunist.
Moartea este adevarata viata. Viata acestei lumi nu este decat un fel de moarte.
A murit pentru un gand mai vechi de-al nostru: Patria Muma. A murit macinat de o boala parsiva. Si parca mai era nevoie de el viu, si parca ii simtim de pe-acum lipsa, in momentele astea triste pentru tara.
Un dac liber intr-o Moldova comunista.
Cine o sa mai scrie atat de frumos despre Stere si Nichita? Cine o sa le mai dea in cap natangilor spunand ca nemtii nu si-au numarat reciproc banii cand s-au unit?
Se intreba intr-un articol ce se poate intampla atunci cand ingerul Domnului il atinge pe om cu aripa.
Probabil, e un semn ca Dumnezeu ni se coboara in carne ca sa ne arate ca nu suntem singuri.
Ieri, ingerul Domnului s-a pogorat langa el, l-a urcat pe-o aripa de-a sa si ni l-a luat sus, in Rai. Basarabia plange. Partea buna si imbucuratoare este ca se nasc prunci care o sa-i duca mai departe opera lui Andrei Vartic, Romanismul.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, Dumnezeu sa ne ajute pe noi sa mergem mai departe!