Suflete moarte. In Basarabia

Toata lumea ii vrea pe basarabeni. Voronin, Patriarhul Alexei, Patriarhul Daniel. S-au gindit insa acestia la ce vor basarabenii insisi? Cel putin Chisinaul si Moscova au demonstrat ca, precum celebrul personaj gogolian Cicikov, nu cauta decit suflete moarte.

"Cum e sa traiesti in Uniunea Europeana?" Intrebarea mi-a fost pusa recent de un basarabean si, daca n-as fi simtit un fior de invidie in glasul sau, as fi considerat-o retorica, un fel de artificiu in conversatie. Or, in realitate nu era deloc asa. Pentru basarabeni nu doar ca Occidentul incepe cu Romania, dar, acum, a trece Prutul este pentru ei cam ceea ce e pentru un taran din Vaslui un concediu pe Coasta de Azur. Adica ceva aproape imposibil.

Cine cunoaste Basarabia doar de la televizor ar zice ca acolo toate merg unse si singura problema ce le-a ramas de rezolvat este cum sa-si numeasca limba: romana sau moldoveneasca. Nimic mai eronat. Ceea ce-i scandalizeaza pe politicieni nu-i intereseaza aproape deloc pe oamenii de rind, cufundati in saracie lucie. Cei mai multi dintre ei isi zic romani, desi recensamintul cu care se lauda pe unde apuca Voronin arata cu totul altceva. Limba moldoveneasca nu e nici pentru ei altceva decit emanatia unui personaj sinistru, Vasile Stati, folosita cu perversitate politica de un la fel de sinistru presedinte. Basarabenii vorbesc romaneste, insa, de nevoie, din ce in ce mai putin si cu un tot mai pronuntat accent rusesc. Asta e problema care ar trebui sa intereseze autoritatile de la Bucuresti, o data cu decongestionarea sistemului de acordare a vizelor, profund arbitrar si corupt.

Stie oare ministrul de Externe, Cioroianu, ca viza de Romania a devenit un adevarat lux pentru basarabeanul de rind si ca Bucurestiul este pentru acesta mult mai departe decit Moscova? Cine cistiga din aceasta situatie? Evident, presedintele republicii, care, in moldoveneasca sa incoerenta, speculeaza la maximum slabiciunile Bucurestiului. El vorbeste cu siguranta celui care stie ca basarabenii au acum o singura usa de iesire si aceea e spre Rusia. Ca urmare, nu se mai straduieste nici macar sa pastreze aparentele laicitatii statului pe care il conduce. Catalogheaza cu nonsalanta ca o agresiune reactivarea de catre Patriarhia Romana a episcopiilor istorice dintre Prut si Nistru, desi CEDO a spus raspicat altceva. Fireste, e constient ca, daca preotii ar iesi de sub ascultarea Moscovei, nu si-ar mai putea rosti crezul comunist de la amvon, asa cum Patriarhia Rusa ar fi vaduvita de sume consistente de bani, pe care pina acum le-a stors sistematic de la parohiile romanesti.

De cealalta parte, Patriarhia Romana are si ea interesele ei in Basarabia, iar primul tine de completarea "portofoliului" de eparhii. Pe termen lung, vizeaza poate si recuperarea unei parti din averea detinuta de aceasta inaintea ocupatiei sovietice. Pina acum este insa singura entitate care ii vrea pe basarabeni fara sa le ceara nimic in schimb. Nici voturi, nici bani. Preoti precum misionarul roman Vasile Burduja sint si ei in cautarea sufletelor moarte, dar spre deosebire de presedintele Voronin si Patriarhul Alexei, le cauta pentru a le crestina. Pentru inceput aratindu-le ca salvarea e dincolo de ateismul comunist si ca Basarabia ar putea, cindva, sa nu mai fie cel mai trist loc din lume.