Mi se intampla frecvent sa aud cum diverse personalitati, politicieni sunt invinuiti de groaznicul pacat al homosexualitatii, pentru a fi discreditati in ochii opiniei publice. In primele momente, toata antipatia mea este directionata spre blasfemiator, spre cel care arunca cu noroi in sarmanele vedete. Dar ulterior realizez ca principalul vinovat in aceasta situatie este anume publicul puritan, cel care respinge tot ce e neheterosexual. Caci imediat apar avocati care sa declare ca e imposibil ca un Chirtoaca, de exemplu, sau un Marian Lupu sa fie homosexuali. Ma uit atent la fetzele lor, apoi la a mea si nu inteleg ce au ei si nu am eu sau viceversa. Ce ar trebui sa aiba un homosexual: coarne, 3 ochi, 44 de dinti, nas amplasat pe frunte? Parca sunt construit exact ca ei, cu mici deosebiri (nu sunt atat de lung ca Lupu). Deci afirmatia, sau mai degraba acuzatia, ca e imposibil sa fiu homosexual, ar putea sa-mi fie aplicata si mie! Ar putea, dar ar fi fals.
Nu am, ca si cei din jurul meu, trasaturi distinctive care sa indice ca tin de o categorie umana sau alta, ca locuiesc intr-un ghetou (desi aici inca nu e cazul, nu suntem totusi in SUA, unde in unele orase oamenii locuiesc in cartiere separate in functie de anumite particularitati specifice). Dar aceasta nu inseamna nici pe departe ca sunt construit in planul preferintelor sexuale conform unicului model acceptat de societate. In realitate suntem foarte diferiti in materie de gusturi sexuale, dar diferenta nu se reflecta aici in vestimentatie, gesturi, comportament. Majoritatea oamenilor seamana foarte mult unul cu altul, sunt uniformizati. Atunci de ce sunt majoritatea absoluta a oamenilor ferm convinsi de gusturile sexuale corecte ale unui politician sau altul? Pentru mine problema ramane o enigma pe care doar un oracol ar putea sa o dezlege.
enervant.wordpress.com