Motto:” Şi în colibă se nasc oameni mari”.(Super Maxime)

Prin puţine tribune libere şi accesibile nouă încercăm nestingherit să ne expunem gândurile, oful şi păsul. Suntem tânăra generaţie - viitorul Ţării, avem speranţe şi virtuţi.
Mesajul nostru: “NU ne lipsiţi de viitor!”, “Nu vrem să trăim în anonimat!”, “NU fricii!”

– –

IREVERSIBIL

Oare aceasta-i lumea pe care am creat-o?
O lume fără faţă şi fără sentimente?
Oare e viaţa pe care am visat-o?
Cu –aceste-ntunecate apusuri violente.
Cu scrumul plin de ură ce peste noi
Se-aşterne zi de zi îngropînd viitorul,
Rămîne-n urmă doar noroi,
Umplînd cu el în lume golul.
Căci doar pustiu rămîne după noi,
Durere şi sclipiri de moarte.
Tot omenirea lumea a creat-o,
Tot omenirea a înmormintat-o.
Deja pe străzi vezi chipuri false,
Doar trupuri vii cu sufletele arse.
Tot noi iubirea în noroi am îngropat,
Acest sentiment la care au visat
Cîndva demult, dar l-au uitat.
Nici dor, nici milă, alinare,
Doar lacrimi, ură, disperare.
Nici flori, nici păsări, nici izvoare,
Doar pete şi negre suflete in zare.
Treziţi-vă! Dar e absurd
Căci morţii nu mai pot să se trezească.
Demult aceasta lume-i moartă,
Demult această neagră umbră
A început să înflorească.
Florile ei o lume-ntreagă a ispitit,
Şi tot o lume ea a nimicit.
Şi a rămas din tot pămîntul
De sînge şi durere îmbibat.
Mai iese la plimbare cîteodata vîntul,
Însă şi el de-această lume a uitat.
Şi se întreabă iar la nesfirşit:
Astfel de lume în visuri ne-am dorit?

Dosca Maxim

.

ABSURDITATE

E absurd ceea ce în jur se întîmplă,
În fiecare om nu mai este lumină de soare,
Prea nevinovatul trup omenesc se avîntă,
Şi duce în el minţi neştiutoare.
Au scăpat de printre rînduri,
Lenea, răutatea, violenţa,
Ce cuprinde lumea întreaga gîndurile,
Şi ne micşorează existenţa.
Trunchiul de fum, în gradina de îngeri,
Unde cimpoiul veşted divizează durerea în etape,
Foşnirea mătăsoasă a marilor pune în rînduri,
Sunete fundamentale şi culori despicate
Se aşteaptă sfîrşitul,
Pămîntul deja nu mai suportă durere,
Mulţi ar dori, să-şi mai vadă o dată începutul,
Începutul, dar fără vre-un pic de tăcere.

Cristea Iulian