În gîndul meu,
Încît ai putea fi împrejmuită
Cu un gard.
Va fi, desigur, unul înalt,
Foarte înalt
Să nu poată sări peste el
Aerul din restul lumii.
Şi-n vîrful fiecărei şipci
Ascuţite
Cîte o stea:
Ca un glob obişnuit
Sau, şi mai bine: capetele
Celor care-au îndrăznit
Să te iubească.
Nu voi aduce justificări inutile deselor revizitări făcute acestui poet, dar Marin SORESCU nu e, încă, nici pe departe redescoperit, oricât aş mai antologa pentru blog.
