Motto: Măscăriciul să-şi ştie locul!
/parafrază după Hamlet/

Şi erou naţional:al provinciei şi al întregii ţări.
Face omul cîte un turneu în prăpădita provincie pentru a se lăuda cît de prosper şi deştept este. Şi nu pe puţini îi convinge, nu însă şi pe cinezu de mine…/ a fost prodislovia/
Făceam pe la 1997 în Glasul Moldovei un top al măscăricilor: #1 – t. Tătaru, # 2 -Fima, # 3- G. Urschi…
De atunci multă apă a curs pe Căcania şi Bîc. Fima a părăsit provincia stabilindu-se la Cluj. Cum a făcut-o?. În primul rînd publica în L&A aiureli contra R Moldova şi a moldovenilor. Apoi soţia-sa, probabil că în baza acestor materiale patriotice s-a angajat secretară la Funar /PRM – unii zic eccivalentul român al PPCD, eu cred că e ceva mult mai odios, am chiar şi dovezi/. Din întîmplare am fost martorul unei discuţii /la Bucureşti/ despre prestaţia profesională dnei Cenuşă /despre care nu pot spune personal nimic, nu are dosar la mine/ pe care nu o reproduc…
La subiect. Ce aduce europeanul Fima acasă/ în Cuba – vorba lui/? Să fi fost doar banale măscăreli, zău nu mă supăram, le neglijam.Lucrurile au evoluat. Vîrsta /cu menopauza şi toate celelalte rele/, viaţa sătulă, marasmul etc au provocat o mutaţie a insului de la gustul pentru măscară /vocaţia sa / spre perversiune şi profanare. Este normal pentru un mascur la aşa vîrstă să-şi gîdile testiculele cu ceva fantezii erotice /poate vor produce ceva hormoni specifici/; este chiar în limitele normaliăţii – o spun în cunoştinţă de cauză. Dar! Să-l bagi pe Dosto(evsky) în globul tău de tină /vorba lui Mihai/ este o mare ticăloşie.
Pentru confirmare citez
Bătrîne Dosto, nu frumosul
Salva-va omenirea, ci tot…dosul!
Fiind vorba de dos, mi-am adus aminte de Nietzsche, care spunea că toate lucrurile au dosul lor, deci şi literatura. Eu concluzionez: Eima este parte a dosului literaturii române. Că Dabija exibează acest dos pentru mine nu e de mirare. Masturbarea aceasta îl exită şi pe el….
Iarăşi sunt dispus să-l înţeleg pe Fima. Este vorba de opul său întitulat bătăios /Eu am forfecat Imperiul!/ Desigur virtual, adică tot anonism , de astă dată politico-poetic. A încercat omul să-i «dreagă» /pardon pentru vocabular -altfel nu voi fi adecvat/ o dată în plus pe ruşi. Repet – îl înţeleg în zelul patriotard.
Dar! Nu pot să înţeleg una. De ce s-a legat de Edgar Poe? Ce are cu americanii. Or, în Un poem româno-rus el profanează una din cele mai frumoase poeme de dragoste. NIKAKDA – aşa traduce măscăriciul-profanator celebrul NEVER MORE.
I-am dedicat şi eu cîndva o poezioară
Azi noapte-am căutat pe firmament pe Fima -
Lucefăraş de pre la noi
Nu l-anm găsit nicci în pleiade
Dar nici în Carul cel cu Boi…
Ulterior am avut o revelaţie, un glas: în fruntea carului caută…
Tot atunci am făcut şi promisiunea că voi scri ceva mai solid, anume PUIUL DE CĂŢEA. Pentru Fima şi toţi tovarăşii săi. Pentru toată puiniţa cum se zice la noi.
Încă o dată mă adresez lui Laie.
Din faptul că există dosuri nu rezultă că ele trebuiesc expuse. Nu doar la L&A s-a produs Fima. Peste tot, inclusiv la Radio Moldova. Am aflat că de cînd este tot cu prostia s-a luptat, nu însă şi cu cea proprie. Este un comportament curat moldovenesc: de a te bucura că ai în preajmă mulţi mai proşti ca tine. La alte popoare lumea are grijă să găsească în preajmă tot oameni deştepţi.
Şi o ultimă remarcă -ce înseamnă exemplul prost. Îmi vine şi mie să arăt cuiva fundul. Totuşi nu o fac: am discernămîntul necesar.

Iu tsu.
Pis. Mi-am făcut boierescu. Nu a fost simplu şi nu am făcuto bine, dar am scăpat de tip. Dumnezeu cu dînsul şi cu toţi cei ce văd în el valoare de vîrf.
Piis. Şi în final, conform motto-ului mă adresez lui Fima direct şi pă ruseşte /o să înţeleagă mai bine:
POŞEL NA SVOIE MESTO, SUKIN SÎN!