Moldova este un copil. Unul orfan, care, ajuns in pragul maturitatii, se afla intr-un impas major: nu este pregatita sa faca pasul in viata mare, nu este pregatita pentru viata de dincolo de copilarie, si mai mult, Republica Moldova este inca un copil.
Rupta de la sanul Romaniei Mari, Moldova nu a crescut niciodata. Pentru ca niciodata nu a fost mai mult de atat: un stat cu nume de la un rau (altii zic de la o catea), mereu in fata balaurilor vremii, mereu pusa pe fuga, cu frica in san si cu curajul in mana, dar care a rezistat timpului si celor catorva secole de robie, pentru ca daca nu au fost turcii, au venit rusii. A urmat o scurta intrevedere cu Mama, apoi iar o despartire trista. Lumea era deja satula de chestia asta, pamantul obosit peste masura. Apoi a urmat episodul 1940. Apoi cateva decenii “frumoase” de coma. Apoi urmeaza prezentul. Un prezent in care un ciorchine de paoma a crescut fara apa, aer si lumina, iar in zilele curente a devenit fara gust. Sau mai bine zis un gust amar.
Tot ceea ce s-a intamplat din 1991 incoace nu a avut sens. Sau a avut, dar nu sensul care trebuie. Pentru ca doar astfel s-ar fi putut ajunge la ceea ce se numeste 25 mai 2009. Si asa se va ajunge la 27 august 2009.
Romanii din Romania nu pot merge peste Prut. Romanii de peste Prut sunt priviti ciudat pentru ca invata, muncesc sau merg pur si simplu in Romania. Ca sa mergi la un prieten, cu chestii de afaceri sau acasa, din simplul motiv ca esti roman, trebuie sa obtii viza. O viza care nu trebuie nimanui si pe care nu o obtine nimeni. Asta este si astia suntem noi. Electoratul din tara a lovit din plin in tineri, a lovit sub coastele unei economii si asa pe burta, a lovit sub centura viitorului pamantului dintre Nistru si Prut…
Ma intreb de ce s-a ajuns aici? Ma intreb cand s-a ajuns aici? Daca acum 3 luni toata lumea era concentrata pe problema Transnistriei, acum toata lumea vorbeste de Romania si Moldova. De parca Romania ar fi problema, de parca Moldova este tapul ispasitor.
Spunea Oleg Brega ca UNIREA ar fi o solutie reala. Este o solutie reala. Dar mai intai de toate avem altceva de facut, pentru ca Moldova este un prunc bolnav, care necesita un tratament la sange de comunism, de mentalitate invechita, de idei formate si primitivizate inainte de 1991, pentru ca Moldova are aer proaspat, dar nu este lasata sa respire, pentru ca ceea ce are Moldova mai bun la 7 aprilie a fost inchis prin beciuri si inchisori si inabusit in bataie, pentru ca ceea ce are Moldova mai bun este tineretul.
Astazi vova a implinit 68 de ani. Un ciot care se zbate sa fie in fruntea unui pustiu de tara. Pentru ca asta a vrut si asta a reusit sa faca in cei 8 ani de jug. Un pustiu in cultura, economie si oameni. Si sincer, nu asta imi doresc sa vad in tara in care “m-am nascut” – un batran sa isi faca visele lui de om bolnav, pentru ca cei de varsta lui isi duc timpul prin azile si spitale. Astazi as fi vrut sa ma mandresc ca un tanar presedinte a schimbat fata unui stat, ideile unor oameni. Dar nu pot. Si nu stiu cat de curand o sa fie.
Se sperie incompetentii de banii nostri si asa fara o valoare deosebita cu inscriptiile de pe ei? Nu stiu ce sa zic, dar la ce decizii se iau acolo si al atitudinea unora… nu cred ca majoritatea pot sa citeasca…
Moldova este un copil. Unul al nimanui.
