Era un om foarte optimist și constructiv, care avea și un nume pe măsură - Luvian. Toate vietățile de pe fața pământului au simțit pe pielea, penele, cioricul sau oasele lor bunătatea lui nemărginită. De pildă, un țânțar vitezoman și-a fracturat bazinul în coliziune cu o muscă. Zile și nopți Luvian al nostru a vegheat la căpătâiul lui. Este adevărat că și țânțarul era unul vrednic, optimist, vesel, orientat corect în toate și înțelegea politica Partidului. Și chiar dacă în cele din urmă a decedat de vreo trei boli odată (cancer, SIDA, holeră și ciumă), n-a blestemat totuși niciodată viața și lumea. Dimpotrivă, le-a binecuvântat și vorbit numai de bine, căci era, după cum spuneam mai sus, un țânțar vrednic, care l-a cucerit definitiv prin caracterul său de luptător pe Luvian. Mai mult, în chinurile strașnice de la sfârșitul vieți, țânțarul a reușit să facă multe descoperiri în știință, a pictat câteva tablouri geniale, mai ales nature mort, care debordau de vitalitate, energie și voioșie. În fine, un țânțar adevărat, Dumnezeu să-l ierte!
Luvian era de felul lui un om care se minuna continuu de miracolul din jurul său, privea extaziat spre soare, recunoscător că-i oferă căldură și lumină gratis - un soare anticapitalist în esența sa. Exaltarea era a doua sa natură. Dacă uneori mai cădea pe gânduri, toată lumea și vietățile intrau în panică imaginându-și că e grav bolnav. Era atât de pus pe fapte mari și constructive, pe acțiune, încât când nu mai avea front de lucru, se apuca să dărâme totul în jurul său, ca să fie și el în treabă. Dar stricăciunile și daunele pe care le provoca erau constructive și edificatoare, deoarece toate vietățile înzestrate cu rațiune sau doar cu intuiție aveau numai atunci ocazia să gândească cu adevărat. Abia atunci realizau ele că viața poate fi mult mai urâtă și mai grea decât pare la prima vedere. Deci gândurile lor erau rodul exclusiv al acțiunilor destructive cu efect constructiv ale lui Luvian.
Ar mai fi multe de spus despre Luvian și felul lui minunat de a fi, despre relațiile sale armonioase cu Universul, Natura, Lumea, Fetele, Țânțarii și alte gângănii utile, dar s-a făcut deja târziu și risc să vă plictisesc. Voi reveni poate cu alte ocazii, când minunatul nostru personaj va mai făptui vreo faptă eroică pe care el, în modestia lui, o consideră doar banală, și voi face un reportaj amănunțit de la fața locului, cu lux de amănunte.
P.S. Narațiunea mi-a fost inspirată de creația lui Voltaire, în special “Naivul”, “Candid și optimismul”, precum și de reflecțiile asupra sensului vieții împărtășite publicului larg de Vlad Christian.
enervant.wordpress.com