Recent şi “colegul” său Laie l-a oştilit cu Frişcă, ca în filmele cele de prost gust a celor sătui…Se fac eforturi de a-l expulza din blestematul nostru tîrg /cam aşa se exprima. Motivul: I-a vorbit de rău pe moldoveni, de la opincă la vlădică. Dar! Oare ce face Laie înziarul său ultimii 20 de ani. Moldovenii sunt mai proşti ca ciukcii – doar un exemplu. Nu-l combat, nici condamn, dar să cerşeşti voturi de la ei în asemeni caz nu este corect/. Ia vorbit de rău pe boieri - “elita”! Dar ce citim la Alecsandri? Ce scrie G. Călinescu despre Stamati?/ Era bănuit de canibalism/.

Le-a aduslaude ţiganilor, ducîndu-ne nouă vestea de ţigani. Alecsandri nu a făcut-o? Nu sunt mulţi dintre noi nu doar cu gene , dar şi cu nărav de lătrari?
Să revenim la modernitate: cu ce s-a proslăvit în plan mondial Emil Loteanu? - Cu ţiganii lui din O şatră urcă la cer. Şi Eugen Doga pe lîngă el.

Volontir-Budulai în faimosul film vorbea cu calul în limba română dar zicea că e limba cailor. Şi toţi aceştea sunt buni, sunt ai noştri. Săracu Puşkin, tuciuriul cu lira nordică, venit aci nu de plăcere, din poruncă, exilat ca un duşman periculos al Imperiului – unul el n-are scuze. Chiar este greu de înţeles starea unui surghiunit din Piterul care concura cu Parisul în Chişinăul, care nici cu Şanhaiul nu se compara/nu se compară?!

Săracu este blamat şi acasă. A avut păreri liberale, a scris Gavriliada /ceva asemănător poeziei Antropomorfism, de colegul său Mihai Eminescu/. Iar frumoasa sa Poveste cu popa şi sluga Balda este scoasă din şcoli în Rusia natală. Şi povestea poate fi citită şi ca o profeţie, ca un avertisment Bisericii Ortodoxe Ruse. Avertisement neluat în seamă. А зря! Fiindcă a urmat şi primul bobîrnac, aplicat de Balda-bolşevicul. Şi cu părere de rău Popa nu a înţeles fina aluzie.

Puşkin nu a fost un ateu, a fost însă în conflict cu o biserică ce promova bigotismul şi era un instrumentum regni al Imperiului; să fie clar, că a fost nu doar un mare poet , a fost şi un mare spirit.

A fost şi un mare patriot. Cine a mai scris /la noi/ aşa ceva:
Мой друг! Отчизне посвятим
Души прекрасные порывы!/citat aproximativ/
Cine la noi gîndeşte atît de elevat la Patrie, fie ea R. Moldova, fie România?!
Săracu! El, care a fost un duşman al Imperiului Rus, care a militat deschis contra oricăror discriminări, oricărui şovinism, azi e alungat de pe străzile Chişinăului! Alungat în favoarea unora care au fost servi supuşi /lakei zic eu / ai Imperiului în forma sovietică.

Nu pot fi aruncate cuvintele din cîntec /vorba rusului/, nu putem reface istoria şi Alexandr Serghieci este un crîmpei al istoriei noastre. Respectîndu-i memoria – ne respectăm , profanîndu-i memoria ne profanăm.

Există şi verso-ul problemei: unii ar dori să facă din el un simbol al dominaţiei lor, dar îi putem combate fără a lovi în nobilul bard.