De fapt, Sergiu Voloc nu doar că a văzut, ci a îndurat în trupul său loviturile şi batjocora cruntă a poliţiei moldoveneşti în timpul studenţiei, în 2001, cînd a fost răpit din parcul Ştefan Cel Mare şi bătut să semneze declaraţii mincinoase, cu care aveau să-i şantajeze familia în schimbul sumei de 8.000 de lei moldoveneşti. Cînd i s-a dat drumul, Voloc nu-şi putea tîrî picioarele, simţind că nu-l mai ascultă şi mai multe zile a urinat sînge.
După această întîmplare, tînărul actor şi muzician le-a dedicat lui Voronin şi miliţiei sale un cîntec. Poate că dacă poliţiştii de la Tighina 6 l-ar fi ascultat, nu l-ar mai fi arestat pe Voloc pe 3 mai 2009 pentru a-l ţine 5 zile în carceră, dintre care două zile şi două nopţi în camera de beton fără pat, fără pîine şi fără apă, oferindu-i doar un ventilator rece.
Aşadar, domnilor poliţişti, domnule Voronin (în calitatea dumneavoastră de şef al poliţiei moldoveneşti), vi se dedică!
Înregistrare din Arhiva F.A.M.
Robi ai gîndurilor proprii
/Versuri şi muzică de Sergiu Voloc/
Robi ai gîndurilor proprii îşi aruncă slava în deşert
Şi nu ştiu a cui e vina că nu-şi găsesc pe lume-un preţ.
Cu fiecare clipă viaţa şi-o încarcă-n stres
Şi în zbor îşi văd aripa în adîncu-i înţeles…
Refren:
Stoluri negre-n vizorul morţii, prietene să mă-nţelegi
Îţi descoperă visul sorţii şi fiecare pas pe care-l mergi
Fii atent în mersul tău şi nu uita de Dumnezeu
Căci trebuie să dăruieşti iubire, chiar celui ce-ţi doreşte rău.
Acum, dar, dragul meu prieten, pot să-ţi continui gîndul meu
Ajută-mă şi curăţeşte-l de tot ce am rău în el
Şi cel ce stă cu tine strigă după ajutor
Şi-ţi vorbeşte despre sine, căci eşti un bun ascultător
Refren:
Stoluri negre-n vizorul morţii, prietene să mă-nţelegi
Îţi descoperă visul sorţii şi fiecare pas pe care-l mergi
Fii atent în mersul tău şi nu uita de Dumnezeu
Căci trebuie să dăruieşti iubire, chiar celui ce-ţi doreşte rău.
