Ignoramus et ignorabimus declară V cu referire la evenimentele de la 7 aprilie. Nu pot să nu-i dau dreptate…Dar! O samă de lucruri le-am putea aduce la lumină. Anume: 1. La ora 20 pe 6 am trecut prin piaţă, am simţit apropierea catastrofei, am intuit. Ce a fost după această oră? Presupun eu că s-au făcut anumite adresări. 2.Pe 7, ora 10 i-am văzut pe studenţii coborînd pe V.Alecsandri. Tineri, frumoşi, senini. Dar şi alineaţi — lucru care m-a uimit întro anumită măsură. Deci cineva a avut grijă să-i pornească spre cîmpul de luptă, nu a găsit de cuviinţă însă să aibă grijă de ei în continuare.- La ora 10, plus sfertul academic în piaţă trebuiau să fie toţi kiderii partidelor de opoziţie, dar şi majoritatea fruntaşilor. Şi nu era o problemă de a elimina provocatorii dacă se voia la modul serios o manifestaţie paşnică, dar dură. Din păcate anume aşa s-a programat: încep tinerii, se declanşează conflictul cu poliţia, cad victime. Abea atunci apar «liderii» cu declaraţiile pregătite etc. Mai mult ca naivii şi ticăloşi la sigur — nu voi înceta să repet acest lucru. 3.Pot eu să ştiu, fie şi din curiozitate, la ce oră au venit şefii şi ce-au făcut tot restul acelei zile nefaste. 4.Pentru ei 5 a fost o zi bună şi e de presupus că după 2 luni de abstinienţă au chefuit — astfel s-ar putea explica lipsa unei reacţii adecvate. Nu era de mult timpul să apară în ziarele pretins bune vreo sinteză? L-am ascultat atent pe Oleg la 9 mai — subsemnez în totalitate. Doar că în cazul nostru camera a lipsit la anmite ore în anumite locuri. Putem lichida acele goluri/hăuri? Este o provocare, un test pentru presa pretins bună. Faceţi dlor dovada valorii profesionale şi a onoarei cetăţeneşti! Glumesc — vă cunosc — nu puteţi, dar nici nu voiţi. Preferaţi poziţia lui Viorică. Suteti mediocrităţi iresponsabile, seliodociniki.
Iurie Ţurcanu