Este una din temele mele preferate, cu conotaţie personală. Nu voi repeta în genere cele expuse anterior în cadrul curaj.net, fac doar unele excepţii. Astfel repet ceva despre relaţiile mele cu KGB-ul. Eram învinuit pentru nişte afirmaţii comune la adresa ruşilor, în privinţa cărora mi-am schimbat cu timpul părerea, dar şi a afirmaţiei «moldovenii sunt lachei». Afirmaţie de care nu mă dezic, mai ales că ultimii 20 de ani au confirmat-o din plin. Circa 1 mln de moldoveni sunt împrăştiaţi prin lume şi majoritatea oferă servicii care pot fi echivalate cu cele de lacheu. Pentru aceasta ne-a trebuit libertatea şi dreptul la libera circulaţie pentru a deveni lacheii Europei/lumii?! Este locul să-mi exprim dispreţul pentru Jurnal de Chişinău, care mulţi ani în şir a făcut reclamă fenomenului, pentru ca acum să arate alţi vinovaţi /nu sunt eu avocatul acestora din urmă!/. Şi lacheismul nu este doar o profesie; cu timpul dfevine «fel de a fi», producîndu-se o mutaţie genetică. La o adică nu e rău, este şi asta o profesie. Dar peste cîţiva ani roboţii- lachei ne vor lua nişa şi vom rămîne doar cu fondul genetic lachefiat. Vom continua să fim lachei în politică, în toate. Deocamdată totul e OK şi moldovenii au trecut Atlanticul; mulţi au avut deja onoarea să fie lachei la yankei. Să-i vezi pe aceştea, cît de mîndri sunt. Fodulia moldoveanului lacheu este deosebită: După ce face cele mai mizere munci şi se supune unui tratament degradant prin străini, acasă e mai mult ca vertical şi dispreţuieşte deschis şi sincer pe vecinul sărac, dar curat şi poate integru. Bătrîna Europă ne priveşte pozitiv, ne acceptă ca vecini, adică lachei şi noi acceptăm acest os aruncat, fiindcă suntem ceea ce suntem. Halal nouă! Revin la ruşi. Moldovenii acolo sunt discriminaţi, lucreauză uneori fără plată etc, fiindcă aşa-i la ei. Totuşi lucrează în majoritatea lor ca zidari şi alte munci onorabile — grele, dar destul de respectabile. Am aflat că mulţi dintre ei lucrează şi gropari la cimitirele din Moscova şi alte oraşe. Lucru tocmai bun pentru moldoveni. Din greu, dar şi mîncare şi un păhar şi o pomană…. Închei cu întrebarea retorică: Ce-i mai bine să fim: gropari la ruşi sau lachei la yankei?

Iurie Ţurcanu

Pis. S-ar cere să răspund şi eu. Nu e bine nici una nici alta. Din păcate, ca popor, vom fi mult timp şi una şi alta. Asta ni-i soarta se vede… Piis. Presupun, i-am păcălit pe unii, care au aşteptat ceva gen Manifestul lui Marx. Ha-ha-ha! Piiis. Aici e linia de demarcare între mine şi moldoveni : ne/acceptarea lacheismului. Dar să fie clar -aceasta nu mă apropie de români, care sunt…dar asta chiar nu-i problema mea. Piiiis. Ar fi o idee bună — imnul moldovenilor. Dau doar un refren: Foaie verde, teleleu Bine e să fii lacheu! Rima nu e întîmplătoare : există o gradaţie în ordinul lacheilor. În context Teleleu Tănase are gradul superior. La slujba de pînă la 90 facem abstracţie în lipsa informaţiei exacte. La cea de lacheu la curtea lui fra Iura — ce putem spune, decît că a fost omul la locul său şi după ce a fost scos din slujbă s-a purtat ca un lacheu adevărat. Şi acum ca director etc tot în slujbă este. Şi cei cărora le slugeşte îl au cu siguranţă pe post de lacheu.

Iu tsu