Observ că există persoane (doar una mai curajoasă care s-a exprimat) care sunt interesate mai în amănunt de anumite chestii, ceea ce mă încântă (că nu scriu degeaba). Aşa că m-am decis să dezvolt puţin subiectul scopului vieţii în strânsă legătură cu dorinţele oamenilor. Cred că întrebarea care e scopul vieţii e una dintre cele mai grele întrebări. Toţi marii filosofi şi-au pus-o, Toate religiile vorbesc în jurul ei. Nu cred că a găsit cineva răspunsul, şi nici eu nu o să-l găsesc, pentru că după părerea mea nu există un răspuns final la această întrebare. Dacă am găsi un răspuns final la această întrebare: care este scopul vieţii, şi am ajunge la el, viaţa s-ar termina. Cel putin aşa……….filosofic vorbind. Putem în schimb să reflectăm asupra acestei întrebări, şi fiecare să-şi găsească un răspuns, care poate fi completat ulterior, adăugit, poate chiar schimbat, dar niciodata unul exact.
Întrebaţi-vă prietenii, părinţii, cunoştinţele: Care e scopul vieţii? Toţi o să ia o pauză lungăă….Majoritatea vor spune că nu ştiu, iar cei ce vor răspunde vor da răspunsuri diferite, legate de lucruri pe care noi le privim ca fiind bune: fericire, iubire, Dumnezeu. Din perspectiva acestui lucru, oamenii sunt conştienţi că scopul vieţii este legat de concepţia lor despre Bine. Însă câţi ştiu ce este bine cu adevărat? În viziunea mea, scopul vieţii, este viaţa însăşi, în acest moment. Scopul vieţii nu poate fi proiectat în viitor, sub nici o formă. Chestia asta e o şmecherie a minţii, care ne îndepărtează de esenţa noastră. Se numeşte dorinţă. Acest produs al minţii noastre rebele ne îndepărtează tot timpul de momentul prezent, singurul moment în care putem găsi fericirea eternă strâns legată de rostul existenţei noastre. Dacă doreşti ceva, tu crezi în acel moment că nu ai. Dacă ţi-aş spune că ai tot ce ai nevoie pentru a fi fericit aici şi acum, mă crezi?
