Înainte de-a concluziona că "lumea de azi nu mai citeşte" am mai aflat că locul respectiv -în care sunt cam 600 de cărţi- este închis, fiindcă nu sunt bani pentru angajarea unui paznic şi a unui bibliotecar.
Însemnarea asta sună atît de sec, fiindcă nu-mi găsesc reacţia. Să fie indignare? Pentru cei care-au văzut vreodată Gara Nicolina în orele ei de vîrf: vă imaginaţi călătorii cu cîte o carte în mînă? Dar dacă, să spunem, un om sau doi chiar ar vrea să răsfoiască ceva acolo sau să stea într-un loc diferit de scaunele galben aprins din gară?
Să fie ridicare din umeri, atunci. Presupun, cititorii îşi iau în general cartea după ei, cînd e vorba de călătoria cu trenul. S-ar duce ei la bibliotecă în gară? Dar celor care nu citesc de obicei de ce le-ar păsa că sunt sau nu sunt cărţi acolo?
Sau poate este o reacţie la convingerea că asocierea a două lucruri va crea, în timp, o legătură între ele. Oricum, nu-mi pot scoate din imaginaţie pe şeful de gară, zăpăcit şi neputincios în faţa unei asemenea chestii nemaivăzute. Şi, desigur, soluţia lui: se închide.
