Homosexualitatea - o problemă etică de natură spirituală.
După un an de zile ne confruntăm din nou cu acest fenomen social scârbos care de la un timp îşi pregăteşte culcuşul şi în ţara noastră. Membrii acestei mişcări deviante nu sunt mulţi dar sunt foarte agresivi şi insistenţi, folosind cu subtilitate orice metodă pentru a se face cunoscuţi şi acceptaţi de societate. Iată ce zic unii oameni despre ei:
- „Este ceva îngrozitor, dar nu vreau să am de a face cu ei, nu vreau să mă întâlnesc cu ei!” (preot ortodox).
- „Este ceva dezgustător, oribil, este un fenomen care merge împotriva tuturor normelor morale şi etice” (cetăţean de rând).
- „Aceştia trebuie duşi la biserică, la spitalul de psihiatrie sau la groapa cu var” (cetăţean de rând).
- „Nu mă interesează, nu mă deranjează, dacă ei se simt bine aşa înseamnă că aşa trebuie să fie” (o tânără).
- „ Mi se pare normal ca fiecare să facă ceea ce crede că este mai bine pentru el” (o cetăţeană de vârstă medie).
Acestea au fost doar câteva puncte de vedere contra şi pro care au fost date publicităţii de unele instituţii media. Aş mai face o precizare aici, şi anume, că homosexualii intervievaţi s-au declarat categoric împotriva celor care au o altă orientare sexuală cum ar fi: pedofilii, zoofilii, necrofilii etc.
Acum câţiva ani, postul de televiziune „Antena 1”, în emisiunea „Cutia Neagră” prezentată de jurnalista Dana Deac a adus în vizorul telespectatorilor problema, homosexualităţii. Invitaţii emisiunii: Florin Bulumceanu? (director executiv al fundaţiei „Accept”) şi Mircea Toma (ziarist la „Academia Caţavencu”) şi-au spus părerea vis-a-vis de această problemă, care este în cap de listă la momentul actual la noi în R.Moldova. „Prigoniţii homosexuali” au fost puşi alături de romi şi evrei în categoria grupurilor sociale totdeauna supuse discriminării. La un moment dat, unul dintre invitaţi a spus că trebuie să facem o distincţie clară între sexualitate şi reproducere, or acestea sunt două lucruri diferite care aproape nu au nici o legătură. S-a mai vehiculat ideea că homosexualitatea nu este o alegere ci un dat. A fost pusă în discuţie şi problema schimbării de decor, comportamentul normal dintre sexe fiind considerat deja cam şters şi plictisitor pentru societatea tânără. Iar schimbarea propriu-zisă, ziceau ei, trebuie să înceapa de la oameni- media? Mai pe scurt aberaţii pentru a face audienţă şi tam-tam.
De ce este considerată homosexualitatea o problemă de etică?
Ştim că fiecare individ contribuie într-un fel sau altul la bogăţia culturală a societaţii sale, influenţând direct sau indirect mediul cultural. Cu atât mai mult va influenţa societatea un grup social caracterizat prin anumite deprinderi şi norme etice specifice.
Având un sistem de valori culturale cu specific naţional care are la bază un crez cu anumite convingeri şi fiind cetăţeni ai unei ţări creştine, care se bazează pe valori creştine, prin urmare având o etică creştină, suntem confruntaţi aici cu o problemă serioasă.
Toleranţa, face parte din princiipile de bază ale eticii creştine şi orice creştin trebuie să-o respecte dacă vrea să fie un creştin adevărat. Biserica este împotriva acestor deviaţii sexuale, considerândule de-a dreptul antisociale şi antiumane, ele fiind în primul rând împotriva naturii lui Dumnezeu deci, diabolice. Vechiul Testament nu este străin de aceste orientări sexuale, condamnândule într-un mod radical şi nelasând vreo alternativă (Levitic 20:13-16).
Problema despre care vorbeam a apărut atunci când apărătorii acestor minorităţi, declaraţi „militanţi pentru drepturile omului”, şi specialişti în filozofie şi ştiinţe sociale au pus faţă în faţă toleranţa cu discriminarea la care sunt supuse aşazisele „minoritoţilor sexuale”.
Această problemă etică de natură spirituală este înmânată, în cazul dat, spre rezolvare unor oameni talentaţi şi bine informaţi dar, cu părere de rău, compromişi în gândire şi acţiuni. Tocmai aici este problema despre care am amintit în rândurile de mai sus. Orice problemă etică de natură spirituală trebuie rezolvată cu post şi rugăciune şi nicidecum tolerată. Păcatul nu poate fi tolerat caci aduce moartea fizică şi eternă.
Să tolerăm acest fenomen ar însemna să primim Diavolului în casă şi să-l punem la masă de nu, încălcăm drepturile omului. Vă place asta? Mie nu!
Stimaţi cetăţeni oare nu am îndurat destul în ultimul timp? Nu vi se pare cam mare tributul…?
