Am citit recent (untr-un articol postat pe www.azi.md) o idee cu care sunt de acord suta la suta. Suna astfel: “…democratia in general este o idee moarta”. E adevarat ca acel articol, ca si multe alte scrise pe marginea reflectarii evenimentelor “de dupa 5 aprilie”, a fost inspirat anume de “acele evenimente”. De lupta “democratiei cu totalitarismul”. Dar totusi, uite ca spre finele articolului autorul iese nitel din albia susnumita, si dezvolta ideia “crizei sistemului democratic”. Doar un singur piculet, dar destul ca sa capat un imbold pentru a-mi descrie aici ideile ce ma framinta. Ma framinta demult, dar nu le-am facut pina acu publice. In mare parte datorita temerii ca a-r putea parea publicului prea excentrice. Dar “acele evenimente” mau facut si pe mine mult mai sensitiv si categoric, deacea imi fac ideile publice, si chiar as vrea sa vad o reactie (oricare n-ar fi…).
Deci, democratia in general este o idee moarta. Asta e! Si deja destul de demult. Personal cred ca adevarata democratie a fost numai in Grecia antica. Incepind cu Imperiul Roman (care a fost republica), democratia autentica a suferit schimbari esentiale. Au ramas intacte numai ambalajul si ideile declarative de baza, care au inceput sa fie expluatate mai ceva ca o femeie depravata. I-mi aduc aminte de un episod dintr-un film artistic cu romani si gladiatori. Un senator, foarte mindru de sine si de rolul pe care i-l joaca in societate, i-i spune altui senator ca, uite, “suntem din popor, alesi de popor. Suntem intruchiparea poporului roman!” In replica, celalalt senator i-i spune: “Nu cred ca acest “popor roman” sa aiba parte de aceleasi mincaruri alese si de asemenea prostituate frumoase de care ai parte tu, stimate coleg…” A nimerit la tanc, ma-m gindit eu atunci. Desi alesul poporului se pretinde a fi “din popor”, si ca activeaza “din numele poporului si pentru binele poporului”, sunt totusi personaje cu totul diferite acest “ales” si cei ce-l aleg. “Alesul” e bogat, are viata bine aranjata, dar nu pentru ca este un om cu capacitati extra. “Omul cu capacitati extra” se imbogateste, fiindca e cu minte la cap, harnic, gospodar si are tarie de caracter. “Alesul” insa nimereste pe Olimp gratie promisiunilor de o viata mai buna pentru plebei. Deci e destul pur si simplu sa te faci politician. Plebsul insa, la rindul lui, duce o viata destul de modesta, chiar ducind lipsa adesea de cele mai elementare lucruri. Dar intotdeauna i-si leaga izbindele si nenorocirile de activitatea “alesilor”. Odata inghitind momiala cu “democratia” si cu “alegerea libera a reprezentantului”, de atunci vine regulat la urna de vot pentru a -si desemna “reprezentantul”. Neintelegind, de fapt, ca a nimerit intr-o capcana - jocul “de-a democratia”. Acest joc consta in legiferarea sistematica a gruparii politice in general, parvenite pe Olimp, pentru a primi “mandatul de derijare” chiar din mainele dirijatului. Si ca nu cumva acest plebs sa iasa din albie, jocul are si un “slogan de firma” pe potriva: “Sistemul democratic are si el unele lacune ale sale, dar omenirea nu a nascocit inca nimic mai bun”. Eu insa, tin sa mentionez ca exista un sistem net superior sistemului democratic. Nu a fost nevoie “sa fie nascocit”, caci e un sistem ce exista si a existat mult-mult timp deja. Ma refer la monarhie.
Mai intii de toate o precizare. Asa este dat pe acest pamint, ca oamenii nu sunt egali in posibilitati, gratie faptului ca pur si simplu nu au calitati personale egale. Suntem cu totii diferiti, chiar foarte. Sloganul revolutiei franceze - “libertate, egalitate, fraternitate” a fost el poate nascocit din bunile intentii, dar pe loc sa pomenit a fi expluatat in scopuri meschine de catre “alesi”. Plebsul simpatizeaza acest slogan, deoarece in suflet, organic, doreste sa fie cit mai “egal” si mai “frate” cu cei ce sunt mai bogati si mai fericiti. Tot ce are de facut in acest sens, e sa-i inmineze mandatul acelui nene care rosteste discursuri frumoase, si sa se lase dirijat de catre el (bineinteles, in interesul lui, celui ce alege “alesul”). Deci, cum spuneam, suntem diferiti, si de acea avem posibilitati diferite. Nu exista nici un fel de “egalitate”, cineva e dirijeaza, si cineva nare altceva de facut decit sa se lase dirijat. Acest fenomen e destul de natural, si si-a gasit reflectarea in toata istoria omenirii - erau membri simpli a tribului, si erau cei ce conduceau acel trib; erau gospodari, si erau acei ce lucrau la acei gospodari angajinduse; erau suverani, si erau vasalii lor si restul populatiei acelei regiuni. Asa a fost, fiindca e firesc sa fie asa. Dar uite ca vin ideile democratice, care intorc totul cu fundul in sus, baga in capurile oamenilor simpli aspiratii de “fraternitate” si “egalitate”, dar i-i lasa incontinuare dirijati, si inca in asa mod ca “libertate” a ramas inca mai putin decit era pe vremuri.
Exista o diferenta mare intre acel ce dirijeaza poporul dat fiind faptului ca e net superior (si a mostenit putinta de a dirija de la reprezentantul familiei), si cel ce dirijeaza fiinca este “ales” pentru aceasta functie. Caci cel din primul caz stie ca este reprezentantul unei traditii din mosi-stramosi de a dirija cu grija acest teritoriu cu tot ce se afla in el. Se considera (si este) net superior, poate pe cineva i-l supara acest fapt, dar aceasta consideratiune a sa i-l ajuta sa abordeze problemele dirijarii ca un gospodar bun si o persoana nobila si demna de istoria bogata a tuturor predecesorilor sai. Cel “ales” insa, mai intii minte poporul facind promisiuni pe care evident ca n-are de gind sa le indeplineasca. Si cum oare ar face-o??? Apoi da din coate pentru ai igropa pe concurenti (ca si el, deasemenea oameni buni si cumsecade, cum sa nu-i ingropi in rahat?..). Totul ca mai apoi acolo, pe Olimp, sa se simta persoana vremelnica, sa fie permanent atacat de cei din rahat, si ca marea majoritate a timpului efectiv sa-l petreaca in chestii de imbogatire si de lupta cu cei ce “miine-poimiine” vor veni sa-i sustraga locul de “ales”.
Ma rog, si un suveran poate sa-si faca de cap. E un om viu si el. Dar totusi exista in sufletul lui un pilon puternic, ce nu-i permite sa se compoarte asemenea unui dictator parvenit. Acest pilon e istoria familiei (casei regale), demnitatea de om nobil, de suveran, care realizeaza clar ca este “gospodar”, iar toata lumea este cu ochiul pe el.