Imi aduc aminte de zilele in care completam randurile proletariatului din Republica Moldova, cum ma trezeam in fiecare dimineata cu o scarba in suflet ca si azi voi fi nevoit sa ii vad mutra patronului si sa ma abtin ca nu cumva sa il scuip intre ochi, cum ziua mea normala de 8 ore de munca se transforma in una de 10 -11 ore, si cum la oricare replica de a mea imi raspundea patronul:” care drepturi, care drepturi, tu shtii pi shini am eu acolo sus?” pe Dumnezeu nu il avea sigur sus, poate ceva ruda avortoana in partidul comunist. Va este cunoscuta senzatia de rusine atunci cand apeleaza copilul dumneavoastra sa ii dati niste bani pentru scoala iar voi rascoliti buzunarele gaurite in disperare da-de gasiti macar ceva, pana apucati sa imprumutati de pe nu stiu unde… cum vi se innegreste in fata ochilor in ziua in care mergeti la posta pentru a va achita facturile pentru serviciile comunale, cum intrati la alimentara si vi se rupe sufletul cand intelegeti ca nici astazi nu o sa va puteti permite bucata aia de “seliodca” si cascavalul pe care il vrea copilul. Si intr-un final, vine si ziua de 1 Mai, cand dragul nostru milionar in dolari cu fata lui inflata de atata bautura distreaza pensionarii in centrul capitalei, povestind cat de drag ii este sa urmareasca inflorirea europeano-patriotica a tarii noastre, cat de importanti suntem noi sclavii care il imbogatim si cat de mult ne place ipostaza in care ne aflam. Nu il intereaza ce placere avem noi de la viata asta scarboasa in randurile proletariatului moldovenesc, are totusi despotul un interes, sa lase pe langa el un numar de sclavi pentru intretinere si restu cat mai multi dintre noi sa plece in afara, nu conteaza cat de legal si ilegal oricum nu avem nici un drept cu cetatenia pe care o detinem, si sa il facem si mai bogat, sa existe in Moldova macar cineva, care sa infloreasca, si sa se bucure de viata, in locul nostru, si de dragul nostru.