În editorialul din 28 aprilie al cotidianului Timpul, Constantin Tănase susţine că compromisul cu PCRM ar fi mortal pentru opoziţie. Opoziţia „este ‘blestemată’ să respingă orice dialog cu comuniştii” deoarece: (i) a făcut afirmaţii repetate privind imposibilitatea unui asemenea compromis, (ii) are de-afacere cu un electorat şi mai polarizat decât în ajunul alegerilor din 5 aprilie, ceea ce înseamnă că (iii) preţul electoral (la următoarele alegeri) al unui compromis de genul celui din 2005 va fi şi mai înalt decât cel plătit acum de PDM şi PPCD. Tănase conclude:
O „conlucrare” cu comuniştii ar însemna pierderea nu numai a electoratului, dar şi a speranţelor că el va mai putea fi recâştigat vreodată.
Să acceptăm premiza domnului Tănase precum că opoziţia este suficient de bine organizată pentru a elimina posibilitatea unei trădări (tehnic, soluţia este simplă — deputaţii fracţiunilor respective pur şi simplu nu se prezintă la şedinţa specială) şi argumentele aduse de el împotriva compromisului cu comuniştii. Şi atunci care vor fi urmările unor alegeri parlamentare repetate? Impresia mea este că ele nu vor soluţiona problema de bază — incapacitatea parlamentului de a alege şeful statului — ci doar o amână cu câteva luni, apropiind o eventuală criză constituţională. Explic.