Într-o seară înainte de somn am început să fredonez încetisor o melodie. Adriel m-a rugat să-i cînt un alt cîntec, care l-am cîntat împreună cu grupul de copii, felicitînd biserica cu sărbărtoarea învierii. A îndrăgit aceste căntec, iar cuvintele sunt următoarele:

Cînt Aleluia Domnului. Aleluia!

Moartea Hristos a biruit! Aleluia!

El ne dă nouă harul Său. Aleluia!

Calea şi viaţa este El! Aleluia!

După ce am terminat de cîntat Beni m-a întrebat,”Ce înseamnă “calea”?” Am încercat să-i explic. La început am folosit un sinonim al cuvîntului “calea” spunîndu-i că acest cuvînt mai inseamnă “drum”. Apoi am continuat cu aceea că “Isus este Cel prin care ajungem în cer.” Însă, pentru el aceasta explicaţie a fost prea spirituală, pentru că imediat a urmat o altă întrebare, ” Dar pe El nu-L doare!?”

A zîmbit apoi şi asta m-a pus pe gînduri. La patru ani pe care îi are a fost chiar o întrebare, sau o încercare de a face haz de explicaţia mea stîngace?

Am încercat să mă fac mai înţeleasă, continuînd explicaţiile dar întrebarea de mai sus nu şi-a mai găsit răspunsul. Tu ce crezi?