La început făceam ochii mari a neîncredere (iar în spate ochii mici a invidie) cînd auzeam pe cîte cineva: Aah, păi 5 minute îmi trebuie, şi-ţi spun eu cum e omul din faţa mea. Imediat îmi dau seama... Marea descoperire a fost, pentru mine, că nu se poate aşa ceva, that they were bluffing. Fiecare pas ales din sutele posibili în a şti ceva despre cineva mă duce către mai mari necunoştinţe plus o teamă care sufocă; firesc, mai bine e să-şi găsească fiecare iluzia cea mai confortabilă din care să spună ceva despre altcineva-ul din faţa lui (sau despre cineva-ul el însuşi). De aceea, în ultima vreme este paralizant pentru mine să scriu despre oameni. Mi-e teamă de greşeală, de ridicol, de cuvinte nepotrivite (îmi vreau iluzia înapoi)
29549434-5053399786559365340?l=masa-pustie.blogspot.com