Cel putin in satul meu de bastina din nordul Basarabiei Pastele este probabil cea mai apreciata sarbatoare. Ori eu zic asta pentru ca asa am simtit. Cea mai importanta sarbatoare pentru mine este Pastele. Nu am fost niciodata un bun credincios. Daca m-as duce la biserica as avea multe de povestit la spovedanie, ca am vorbit urat, ca nu am tinut post, ca nu ma duc la biserica. Iar daca tot nu ma duc, nu am ce povesti. Cand eram mic mergeam insa. Iar biserica din sat se deosebea de cea de la oras.

 

In sat ma stiam cu toti si toti ma stiau. Tot in sat, inainte de Paste mergi pe ulita si in stanga miroase a paine coapta, in dreapta a cozonac, la doua case distanta carnea de miel scos din cuptor iti inebuneste stomacul. In sat mai si postesti, desi eu nefiind un bun credincios nu prea fac asta. Totusi, sa nu va mint, in ziua dinaintea Pastelui imi mentin pofta in frau. Tot in ziua dinaintea Pastelui faceam curat, iar curatenia din curte, din casa imi trecea si in suflet. Deci, nu mancam carne, ma feream de tot ce este de post si reuseam sa ma curat. Pentru ca daca nu stiati sunt un om bun, de treaba cum s-ar spune la mine in sat. Iar o zi de purificatie imi cam ajunge.

 

Ce face orasul? Orasul imi modifica valorile, imi schimba viziunea asupra vietii. Ce este bine si ce este rau? Sa fii cuminte este bine? Sa nu raspunzi rautatilor este bine? Sa nu fii rau pentru ca nu vrei sa cobori la nivelul altora este bine? Uneori zici “este bine”, dar imediat cineva de langa iti arunca in fata “taci din gura si lasa-ma sa spun ce aveam de spus”, tu i-o retezi scurt: “nu te las, asculta-ma tu pe mine!”

 

Pe cand in satul meu din nordul Basarabiei seara aceasta este magnifica. Dupa aceasta seara curata, linistita de primavara urmeaza o dimineata cristalina ca in povesti cu zane bune. La 6-7 dimineata sunt trezit de un zgomot zorit din bucatarie. Este mama care pregateste masa. Mancam din bucatele sfintite in ajun la biserica. Iar acestea ni se par gustoase, ni se par atinse de acea liniste care cuprinde totul in jur. Pe urma mama se duce sa se culce. A obosit si ieri, si alaltaieri cu pregatirile. Noi ramanem la masa. Urmeaza sa spargem ouale. Cine este cel mai norocos si va alege cel mai tare ou? Un simplu si nevinovat joc imi lipseste enorm acum. Sunt la vreo 600 kilometri distanta de adevaratul Paste. Christos a inviat, dragii mei!