Pe data de 7 aprilie, încă pe la patru seara mi-au sunat tulburaţi prietenii de la Corjova: „Ce faceţi voi acolo? Poliţişti morţi, studenţi… Ştirile din centrul Chişinăului au făcut înconjurul lumii!”

Şi desigur, îndată după serviciul meu plictisitor şi nesuferit, în jurul orei douăzeci, mă grăbeam spre Piaţa Marii Adunări Naţionale. La ieşirea din pasajul subteran de lângă magazinul UNIC un pomanagiu statornic, care zilnic intona acolo cântece populare, acum cânta plin de voioşie Viaţa de român.

Nu mergea nici un transport pe Bulevardul central şi am întins-o pe jos. În faţa clădirii Guvernului protestatarii scandau în cor: „Jos comuniştii!!!” Dincolo clădirea Preşedinţiei cu parterul ştirbit de geamurile arămii. Vizavi, ca un tovarăş-ghinionist şi fidel, în faţa căruia până nu demult stăteau la taifas sculpturile lui Marx şi Engels, fumega ca un balaure răpus clădirea Parlamentului. La intersecţie nişte tineri târau râzând un ţol roşu, ponosit şi mâncat de molii, relicvă rămasă probabil din timpurile lui Bodiul. Au vrut să-i dea foc, dar au sărit în apărarea „exponatului” câteva fete.

La spatele clădirii ardea un camion de-al poliţiştilor. Pe trotuar un tânăr stătea instalat într-un fotoliu demodat, de culoarea comunismului, ca şi cum adus pentru decor la vreun spectacol mucegăit. Sub un brad altul avea în pază câteva computere scoase pesemne de protestatari din birourile deputaţilor. Erau nişte hârburi depăşite, cu plasticul îngălbenit, ţinute probabil în calitate de mobilă la care poţi doar juca cărţi. Să-ţi imaginezi numai ce lucru valoros mai făceau la ele aleşii noştri! Bănuiesc că dacă le vor instala mai apoi prin birouri ceva mai performant, s-ar putea întâmpla ca pe unii să nu-i ajungă capul nici cum măcar să le pornească!

Fireşte, orice act de vandalism este condamnabil, mai ales într-un stat civilizat, cu aspiraţii democratice la care pretindem noi. Dar haideţi să urmărim lucrurile în retrospectivă şi în succesiunea vandalismului mascat sub aşa numitele fapte minore de huliganism:

Cine a profanat de câteva ori Casa Limbii Române? Au fost găsiţi făptaşii? Au fost pedepsiţi?

Cine dărâma din noapte în noapte panourile publicitare ale PLDM? Au fost aduşi răufăcătorii pe banca de acuzaţii? De ce încă de pe atunci guvernanţii comunişti nu-şi struneau „comsomoliştii”, chicotind perfid în barbă şi dând vina cu tupeu pe alţii?

Parcă aceşti demnitari nu cunosc că într-un stat de drept, dacă nu accepţi un careva slogan, cum a fost: STOP COMUNISMUL ! şi VERDE PENTRU MOLDOVA !, îţi afişezi un alt panou publicitar alături, sau vizavi, cu replici de felul: STOP FILAT-ISMUL ! (sau PLDM-ISMUL) şi VERDE PENTRU COMUNISM ! Mă rog! Dar să nu distrugi panourile concurenţilor electorali ca nişte barbari, căci vandalismul încurajat de unii în faşă provoacă la alţii vandalism de proporţii, iar teroarea – teroare! E o axiomă cunoscută de toată lumea sapiens! Parcă bieţii noştri marxişti-leninişti nu cunosc acest principiu?

Şi apoi, cu ce împroşcau protestatarii? – cu pavaj, cu bucăţi de plăci de la trepte! Să ne amintim deci că până nu demult, noi, cei mai în vârstă, am fost învăţaţi din cărţile de istorie sovietică precum că „arma proletariatului sunt bolovanii scoşi din caldarâmuri”!

De ce atunci se supără la aplicarea „doctrinelor” hegemon-iste în practică!

Dar dacă să fim mai obiectivi, devastarea acestor două clădiri de către protestatari este de fapt un eşec total al Ministerului de Interne şi în aceste condiţii ministrul MAI, ţinând cont de onoarea şi demnitatea sa de ofiţer, în mod normal trebuia să demisioneze. Numai nu generalul Papuc! Acesta dispune de o experienţă amplă de a se răzbuna mişeleşte pe oamenii „incomozi”, urmărindu-i câte pe unul, arestându-i şi ciomăgindu-i ca pe saci cu fasole. Ca mai apoi, purtătorul de cuvânt al MAI, locotenent-colonelul Ala Meleca, să ne declare sus şi răspicat precum că la dubă tuturor protestatarilor le este foarte bine şi li se respectă drepturile aproape mai dihai decât în libertate. După astfel de declaraţii mai că m-aş cere şi eu în cuşcă – poate că acolo, de bună seamă, e mai liber decât la libertatea lui Voronin?!

Însă cum să-i faci să creadă pe părinţii şi soţia tânărului decedat, Valeriu Boboc, precum că vânătăile de la cap şi de pe corpul acestuia, plus o coastă ruptă, au apărut în urma intoxicaţiei cu gaze!

Ce s-a întâmplat de fapt pe data de 7 aprilie? Poliţia, nefăcând faţă în urma înaintării studenţilor şi neavând în dotare nişte autospeciale blindate cu tunuri de apă pentru dispersarea demonstranţilor, aşa cum se procedează în toate ţările civilizate, a încercat să utilizeze o maşină de-a pompierilor, suferind fiasco şi înfuriind protestatarii cu efectul fluturării unei cârpe roşii sub nasul taurului rănit. În urma acestei confruntări a fost arborat drapelul Uniunii Europene pe clădirea Preşedinţiei şi o palmă de tricolor fără stema Moldovei. Evidenţiezi – steguleţele în cauză au fost arborate fără a scoate drapelul de stat al Republicii Moldova de pe clădire, însă conducerea de vârf a văzut prin acest act „o tentativă de lovitură de stat!” Lucru lesne de înţeles – frica şi laşitatea trezeşte uneori aiureli şi efecte halucinante.

Şi s-a dezlănţuit o avalanşă de învinuiri paranoice la mai multe adrese: mai întâi lui Gabriel Stati, României, partidelor de opoziţie, iar mai târziu chiar Serbiei şi Rusiei! Până azi mă tot întreb dezorientat: totuşi cine a vrut să ne-o facă lată cu revoluţia ceea, Stati? România? Serbia? Opoziţia? Sau toţi împreună? Dar dacă e să fie, apoi să ne amintim puţin din istorie: parcă nu comuniştii bolşevici au uzurpat puterea prin revoluţie? De ce adică unora li se permite şi până astăzi PCRM depune flori la monumentul idolului lor revoluţionar Lenin, iar altora nu!

Totodată mas-media procomunistă vehiculează zi şi noapte secvenţe cu un pretins comandor-„samozvaneţ” străcopt primejdios şi ultra de competent care urla printre demonstranţi de-i crăpau bojocii precum că Moldova n-are nevoie de Preşedinţie, Parlament şi Guvern deoarece toate acestea le găsim la Bucureşti! Semnăm o declaraţie a protestatarilor şi plecăm cu ea la Bruxelles!

„Genial” de simplu… adică, al naibii strateg-politolog, vreau să spun!

Să fim serioşi, domnilor, că dacă acesta şi este „spionul” României, apoi vai de pielea serviciilor secrete din acest stat! Vă asigur! Cu astfel de ţipălăi diletanţi nu ajungi nu numai la Bruxelles, dar nici măcar până la gunoiştea din Ţânţăreni!

În primul rând Moldova este o zdreanţă de ţară fără hotar la răsărit. Nu dispunem cât de cât de-un drum acătării, care ar răspunde exigenţilor europene, nemaivorbind de economie! Şi, cu fundul peticit de cârpeli destrămate de ni se vede goliciunea comunistă – în Europa!!!

Ridicol! Astfel de poveşti poate să le înşire partidul de guvernământ credulilor provinciali care şi-i votează!

Dar ce a cauzat totuşi ura neţărmurită faţă de comunism în revoltele liceenilor şi studenţilor? Nu s-au gândit oare cârmacii roşii din Republica Moldova că aceşti tineri se simt umiliţi şi plini de ruşine, aidoma unor copii jenaţi de părinţii lor beţivi, că la ei în ţară, o ţară din centrul Europei, în veacul XXI, conducerea până azi îl venerează pe tiranul bolşevic Lenin, plodesc pioneri şi comsomolişti şi se-nchină ca nişte idioţi secerii şi „clăpaciului”?

Şi în aceeaşi ordine de idei, parcă aceşti tineri nu înţeleg că adepţii limbii moldoveneşti sunt oamenii în etate, mai ales boşorogii trecuţi prin nomenclatura sovietică, moldovenii rusificaţi şi moldovenii, copiii cărora îşi fac studiile în limba rusă! Ceilalţi, inclusiv mulţi ruşi, care au citit măcar o carte în limba română, recunosc că nu ne mai putem întoarce la dialectul moldovenesc! E un nonsens!

Din altă parte, însuşi Voronin, după evenimentele din 7 aprilie, a recunoscut public că n-are de gând să construiască o orânduire comunistă şi nici măcar socialistă!

Fireşte, Domnia Sa nici nu dispune de cadre capabile şi menite să înfiripeze aceste valori-utopiste deoarece socialismul necesită să fie edificat de proletari, pe când în partidul comunist al lui Voronin găseşti numai capitalişti dolofani şi ghiftuiţi! Un partid comunist pervers, aş spune.

De ce atunci acest partid se ţine cu dinţii de această denumire şi simbolică grotescă?

E simplu. Dacă să schimbi secera şi ciocanul pe un păpuşoi, de-o pildă, sau pe o roată de căruţă, şi chiar păstrând în buletinul de vot denumirea de partid comunist scrisă în grafia latină, peste jumătate de electorat nu-şi mai găseşte idolul pentru care să voteze. Secera şi ciocanul la noi în Moldova se asociază cu expresia înaripată a ţăranului: „Tot mai ghine-a fost cu rusu`”. Celelalte simboluri se pierd în faţa personajelor venerate cu atâta sârguinţă de I. Druţă.

De aceea şi salut cu o mare speranţă în viitor compatrioţii noştri din SUA, Canada şi Europa care au ieşit în faţa ambasadelor Moldovei în susţinerea studenţilor de la Chişinău. Nu putem să nu luăm în calcul nici pasivitatea emigranţilor noştri din Federaţia Rusă, care constituie un număr mai mare decât în celelalte ţări luate împreună, dar spre dezamăgirea comuniştilor, pe care aceştia i-au votat, „gastorbaiderii” moldoveni au tăcut mâlc. Probabil li se făcu ruşine de ceea ce au votat. Mai ştii?

Era de aşteptat că în claie-grămadă aceasta de ratări şi eşecuri va apărea numaidecât şi o reacţie iritată din partea guvernanţilor. Însă declaraţia Premier-ministrului Republicii Moldova, Doamna Zinaida Greceanîi, considerând aceste evenimente drept „cea mai mare tragedie din istoria Republicii Moldova”, se dovedi peste măsură de iresponsabilă şi revoltătoare.

Poate că Dumneaei nu-şi aminteşte despre conflictul armat din 1992, în care cazacii mercenari şi puşcăriaşii deportaţi din Rusia măcelăreau familii întregi de moldoveni şi până azi nu putem găsi unde zac rămăşiţele oamenilor arestaţi de ei şi dispăruţi apoi fără urmă! Dacă Domnia Sa nu citeşte alte surse decât istoria lui Vasile Stati, în care autorul justifică crimele comise de separatişti, ar fi util să se informeze măcar de la colegul său de partid, dl Vasile Iovv, despre soarta cumnatului dumnealui, Coţofan Afanasie, arestat la Dubăsari în 1992 şi dispărut fără urmă.

Sau pierderea unei părţi din teritoriul Moldovei şi moartea a sute de martiri pentru integritatea acestui stat este pentru Dumneaei mai puţin important decât pierderea scaunului de Premier?

Această declaraţie o consider drept o profanare la adresa celor căzuţi în conflictul armat din 1992! Şi sper să i se trezească sentimentul de ruşine măcar în momentul depunerii protocolare a coroanelor de flori la memorialul Eroilor căzuţi pentru independenţa acestui Stat pe care Dumneaei, din ironia sorţii, acum îl cârmuieşte.

Totodată nu pot să nu atrag atenţia asupra ameninţării Premierului precum că poliţia va folosi armele împotriva studenţilor şi liceenilor protestatari! Şi această declaraţie o face o femeie, o fiinţă care în firea ei naturală, sau devină dacă doriţi, este programată menirea genetică de-a da viaţă şi nu de a o lua de la copii!

Care-i contravaloarea acestor vieţi puse de Zâna-Comunismului în balanţă?

Ce mutaţii feroce pot să se producă într-un politician stricat de boala vedetelor!

Dar cum rămâne cu condamnarea istoriei sovietice a împuşcării manifestanţilor în 1905 de către Armata ţaristă la Sankt-Petersburg? Acolo comuniştii condamnă această crimă, iar aici, împuşcarea studenţilor se salută?

Pot să declar cu toată responsabilitatea că dacă se va trage măcar o dată asupra protestatarilor, mulţi combatanţi vor sări în apărarea lor, mai ales a copiilor şi studenţilor şi este extrem de neprecaut să faci un astfel de pas descreierat când stânga Nistrului este burduşită de arme. Şi vreau să amintesc că în 1992 combatanţii şi-au făcut singuri rost de armament, în timp ce guvernanţii de la Chişinău trăgeau la bobi!

Dar să revenim la presupusa lovitură de stat. Să facem o mică recapitulare: care din statele presupus-implicate au o experienţă de a constitui formări statale ca Osetia de Sud, Abhazia, Transnistria şi cât pe ce Gagauzia? Statul român?

Cine are experienţă de lovituri de stat şi de-a instala guverne marionete Cremlinului în întreaga lume? Gabi Stati?

Cine a admonestat cu sfidare şi despreţ ca pe un vasal prin intermediul ambasadorului rus, dl Reabov, conducerea Republicii Moldova? A depistat „dust” în vinurile noastre – la toate odată – şi alimentează până azi stânga Nistrului cu gaze naturale la un preţ zero? Cine împarte la stânga şi la dreapta cetăţenia Federaţiei Ruse populaţiei din stânga Nistrului, în detrimentul cetăţeniei Moldovei, deschizând zeci de puncte electorale pe acest teritoriu pentru alegerile de la Moscova încălcând grosolan Constituţia Republicii Moldova?

Cine a încercat să spargă baza de date din Internet a Ţării cu programe-spioni în ajun de proteste şi deja după? Şi cine-i acea „ţară străină”, afară de Tiraspol, implicată în această acţiune criminală – spuneţi-ne şi nouă odată, domnilor guvernanţi, să nu murim proşti!

Ni e frică să recunoaştem şi băgăm capul adânc în nisip, supus şi din obişnuinţă, expunând dosul neacoperit al ţării spre răsărit cu speranţă de a păstra dacă nu onoarea, măcar capul şi scaunul. Şi aidoma unui căţeluş, lătrăm cuviincios la România, pentru a îngădui servil stăpânului şi dăm bucuroşi din coadă, nutrind speranţa iluzorie că poate se va îndura Ursul şi ne va înapoia muşcătura din stânga Nistrului.

Vlad GRECU