După cîteva zile de scenarită intensă în mijloacele de informare în masă din Chişinău şi Bucureşti, au fost identificaţi tinerii care au arborat steagurile României şi Uniunii Europene pe clădirile parlamentului şi preşedinţiei din Chişinău. E vorba de Ion Galaţchi (17 ani) şi Dragoş Musteaţă (19 ani). Vedeţi emisiunea TV unde ei declară aceasta. Fotografia lui Ion Galaţchi a fost publicată pe internet cu explicaţia “provocator al serviciilor secrete comuniste”, am dat-o şi pe blogul meu în articolul “Un gest simbolic înfierat pe amîndouă malurile Prutului: arborarea steagului românesc la Chişinău”, corespunde cu tînărul care apare în emisiunea TV.
Se lămureşte un lucru: cei care au pus steagurile pe parlamentul şi preşedinţia din Chişinău nu sînt cetăţeni veniţi din România, cum sugerau comuniştii, nici ruşi, cum sugera Alexandru Tănase, vicepreşedinte al PLDM, ci doi tineri români basarabeni. Bineînţeles că aceştia n-au legătură cu partidele de opoziţie, iar partidele ponegresc tot ce nu a fost organizat de ele, continuînd teoriile cu “provocatorii lui Voronin”. Explicaţia pe care o dau cei doi tineri - că punînd steagurile pe clădiri mulţimea va considera clădirile “cucerite” şi nu le va mai devasta, mi se pare credibilă. Bolnavii de scenarită care abundă în presa românească cît şi în cea de la Chişinău sînt rupţi de realitate, nu cunosc psihologia mulţimilor şi li se pare imposibil ca nişte tineri români basarabeni să arboreze steagul românesc dintr-o pornire lăuntrică, nu puşi la cale de nu ştiu care servicii speciale. Tinerii respectivi n-au dat cu pietre, n-au devastat, n-au lovit pe nimeni, doar au arborat nişte steaguri, ceea ce a avut ca urmare potolirea violenţelor. Dacă acum sînt cumva arestaţi trebuie cerută eliberarea lor.
Aşa cum ungurii din România folosesc în manifestări publice steagul unguresc, românii din Basarabia trebuie să aibe dreptul să folosească public steagul românesc. Sînt dezgustat de reacţia presei româneşti care la acuzaţiile comuniste legate de folosirea steagului românesc, în loc să reacţioneze cu “ei şi, care-i problema?”, începe cu scuze penibile, vorbeşte de provocări comuniste, acceptînd în esenţă ideea că arborarea steagului românesc ar fi un lucru rău.
Dacă presa românească ar fi interesată de adevăr ar căuta să stea de vorbă cu acei doi tineri, deasemenea cu colegii lor de şcoală sau muncă, pentru a lămuri dacă sînt simpatizanţi comunişti. Dar ziarist român interesat de adevăr, mai rar.
Nu cred că Voronin a pus la cale tulburările de la Chişinău, fiindcă nu are nimic de cîştigat, numai de pierdut din ele. Ideal pentru Voronin ar fi fost să fie linişte, numai tîmpiţii nu-şi dau seama de asta. Este Voronin comunist şi negru în cerul gurii, dar prost nu este, iar tulburările de la Chişinău, chiar dacă nu au dărîmat regimul comunist, l-au zdruncinat şi l-au compromis pe plan internaţional. Inclusiv îndoielile din Occident legate de corectitudinea alegerilor (Emma Nicholson şi alţii) au apărut abia după proteste.