Pământule rodnic, pământule sfânt, tu care mi-eşti leagăn, cămin şi mormânt, ridică spre focul aceleaşi stele credinţele tale, credinţele mele.
Evlavie ţie, pământule bun!
in sânul tău doarme trecutul străbun păstrând, pietre scumpe din vremile-acele, comorile tale, comorile mele.Când gemi sub copite de cal frământat,
de graniţi duşmane adânc sfâşiat, se sbat în furtuna maniilor grele durerile tale, durerile mele.Involbură-n mine viteze puteri!
iar când voiu fi vrednic tărână să-mi ceri, pe groapa-mi uitată să creşti viorele: iubirile tale, iubirile mele.Din clocotul inimii stinse să-mi faci
umbroasele coroane de falcini copaci,- Prin mândrele vârfuri să urci către stele nădejdile tale, nădejdile mele.
