Pentru astăzi la Chişinău, cu toţi aşteptau marea explozie a bombei aruncată marţi la parlament şi preşidenţie. Miercuri şi joi au fost protestatari în piaţă, dar foarte puţini. Mulţi vorbeau despre “Marea lovitură” care va avea loc vineri, 10 aprilie. Un alt zvon care sa răspândit cu viteza lumii a fost bomba pregătită de MAI sub denumirea “atac armat“. De asemenea şi creştinii au luat decizia de a posti şi de a se ruga pentru ţara noastră. Trei evenimente importante aşteptate de foarte mulţi, din fericire sa realizat doar unul şi cel mai bun.

Dimineaţa oraşul era în alergarea lui cotidiană. Pentru cei care nu au asistat la evenimentele din zilele trecute, probabil sau bucurat de dimineaţa răcoroasă şi de prospeşimea aerului provocat de ploiţa de primăvară. În drum spre facultate, oamenii din maxi-taxi erau foarte îngânduraţi şi nu discutau între ei. Ceva foarte straniu pentru mine, mai ales în microbusul 157 care vine din sat şi transportă oameni care se cunosc foarte bine între ei. O nouă doză de uimire ma cuprins în timp ce parcurgeam strada Bănulescu-Bodoni, când în zgomotul şi aglomeraţia maşinilor am auzit trilul frumos al păsărelelor. În fuga noastră prin această viaţă uităm să ne bucurăm de mărunţişuri care ne-ar face viaţa mai frumoasă. La facultate toţi foarte entuziasmaţi şi îngrijoraţi discutau despre situaţia dificilă din capitală. La perechea a doua sau mai alăturat câţiva colegi mai somnoroşi. Foarte straniu mi sa părut atitudinea de frică a colegilor mei. Nu mai putem fi siguri nici la facultate, între tineri, între aşa zişii ai noştri. Unii preferau tăcerea, ceea ce era foarte suspect pentru caracterul lor orgolios şi permanent atotştiutor.

Sa făcut ora 11, am terminat orele şi nu ştiam ce destinaţie să aleg, redacţia sau Piaţa Marii Adunări Naţionale(PMAN). Am ales să fiu mai curajoasă azi şi am ales PMAN. Aici erau aproximativ 600 de oameni. Mişcarea Acţiunea Europeană a distribuit o declaraţie de presă, iar Vitalia Pavlicenco a discutat cu o parte din protestatari, anunţândui că de luni Miţcarea Acţiunea Europeană (MAE) are autorizaţie de a picheta televiziunea publică Moldova1.

Foarte straniu mi sa părut faptul că astăzi, ziua mult aşteptată a răzbunării, guvernul nu mai era înconjurat de patrule. E adevărat că în spatele Guvernului erau câteva sute de scutieri şi poliţişti, dar în faţa nu mai era nimeni. Era aşa o situaţie stranie, uşa de sticlă a Guvernului parcă îţi spunea “hai vino şi distrugemă, te aştept. Asta trebuie să faci”. Mai ales şi provocatorii care erau acolo, facilitau din nou o reluare a vandalismului de marţi. Slavă Domnului nimeni nu sa lăsat provocat şi toţi au protestat în mod civilizat, deşi tentaţia era foarte puternică.

Eva este clasa a 12-a la un liceu din Chişinău. Astăzi a fost exmatriculată de la liceu pentru că a venit la proteste. Directoarea ia spus clar: “dacă mergi la protest să nu mai vii la liceu”. La întrebarea, de ce? A primit următorul răspuns: “pentru că eu am votat pentru comunişti şi nu vreau ca tinerii din liceul meu să meargă acolo”. Eva a exclamat cu indignare: “de când trebuie elevii să trăiască după preferinţele politice a directoarei liecul”. Anul acesta nu va susţine bacalaureatul, va rămâne repetentă pentru anul viitor.

Un grup de tineri au cumpărat flori de Narcis din banii lor şi au împărţit la toţi cei prezenţi la protest. Au spus că nu reprezintă nici-un partid sau ONG. Iar gestul lor are o semnificatie simplă: “pe lângă toată informaţia politică şi obositoare pe care o primesc oamenii, e bine să mai miroase şi o floare, să îşi aducă aminte că e primăvară, să zâmbească şi să zică azi sau mâine va fi mai bine”. Cu părere de rău sau găsit şi deştepţi care au încercat să descurajeze iniţiativa frumoasă a tinerilor. Un nene a luat un bucheţel de narcişi de la un băiat din mână la rupt în două, la aruncat jos şi la strivit în picioare spunând: “ce umblaţi voi cu flori, cu pace nu se face nimic, doar dând lovitura  vom câştiga”. A fost o fericire să văd cum tinerii au avut curajul să stea calmi şi să nu reacţioneze violent. O bucurie a umplut inima mea în acele clipe. Pentru că am fotografiat aceste momente, a fost cât pe ce să rămân fără foto aparat şi cu o lovitură. Nu cred că aveau să o facă pentru că în preajmă erau foarte multe camere, jurnalişti de peste hotare. Cred că a fost doar o provocare murdară. Mă bucur că şi în cazul meu şi a tinerilor, planul lor murdar a eşuat.

Foarte straniu mi se pare unele reacţii din partea bătrânilor. În toate aceste zile apar în faţa camerilor bătrâni care spun că susţin tinerii, blamează conducerea comunistă, dar apoi dispar foarte repede aşa cum au apărut. Sunt foarte mulţi oameni maturi, care vin şi protestează alături de tineri de dimineaţă până seara. Dar sunt unii la care nu le înţeleg scopul pe care îl urmăresc. Discursurile lor nu transmit prea multă încurajare pentru tinerii descurajaţi, dar nu înfrânţi. Îmi pare rău că nu pot să postez video pe blogul meu, am filmat câteva cadre din astea care nu sunt prea clari în ceea ce spun.

O problemă fatală pentru populaţia noastră este lipsa de unitate. Eşecul acestor acţiuni porneşte de la acest factor “lipsa de unitate”. Majoritatea stăteau în găşti şi din când în când se uneau la scandarea lozicelor. Încă un fenomen interesant a fost lipsa de la protest a celor care strigau: “Unire, România mare, Basarabia pământ românesc”. Oleg Brega era în mare căutare ieri, dar astăzi am vorbit cu el la telefon şi e bine. A fost percheziţionat acasă şi la sediul organizaţiei pe care o reprezintă, dar e întreg şi e bine, slavă Domnului. De fapt au fost reprezentanţi ai HydePark la protest, dar lozincele pentru unire nu au fost scandate astăzi, cel puţin atâta timp cât am fost eu acolo.

La parlament au continuat lucrările de curăţare, în jurul orei trei în faţa parlamentului se aflau două maşini încărcare cu gunoi şi foarte interesant încă două dubiţe verzi care transportează soldaţi.