Un roman genial pe care l-am citit zilele acestea. Multumesc inca o data Toni. Este vorba de clasica poveste a naufragiatilor ajunsi pe o insula pustie. Numai ca naufragiatii sunt niste copii mici, 7-14 ani, care raman in viata dupa ce avionul cu care erau transportati cade in ocean. Super idee a avut William Golding. A luat un n numar de copii, inca neformati ca personalitate, inca neciopliti de civilizatia umana si i-a aruncat intr-o salbaticie. Aici, cei mai mari dusmani ai lor vor fi chiar ei.

 

Norocul copiilor a fost Ralph, unul din cei mai rasariti pusti, atat la statura, cat si la minte. Nenorocul, a fost Jack, un copil la fel de mare ca si Ralph, dar cu un ego ce-i depaseste mult varsta. Ati crezut vreodata ca cei mici sunt niste ingeri? Ei bine nu, sunt niste diavoli pe care daca ii lasi singuri si nu ii cresti corect pot deveni… ucigasi.

 

Dupa cum ziceam lucrurile incep bine. Ralph sufla intr-o scoica, ii aduna pe toti. Propune niste reguli: sa faca colibe, sa tina un foc de avertizare pentru salvatori, sa aleaga un sef. Isi propun candidatura doi: Ralph si Jack. Ralph, mai matur, mai intelept si mai cu initiativa este votat de majoritatea. Jack, sef pe corul bisericii iese pe locul doi si se multumeste cu titulatura de sef al vanatorilor. Baietii din corul lui trebuie sa intretina focul si sa vaneze porci in jungla.

 

Numai ca nimeni nu asculta de reguli, copiii fac ce le da prin cap: se scalda, mananca fructe, omoara porci, nu intretin focul de avertizare. Si chiar atunci un vapor trece pe langa insula fara sa-i observe. Suparat, Ralph, pe buna dreptate, ii reproseaza lui Jack faptul ca a luat toti copiii la vanatoare, iar ei nu au putut fi salvati de pe insula. Ralph este sustinut doar de Piggy, restul copiilor il aproba tacit pe Jack: le-a dat de mancare. Apropo, trebuie sa vi-l introduc pe Piggy(adica Porcusorul), un baiat grasut care are astma, dar care este la fel de destept si matur ca Ralph. De altfel intre cei doi se naste un fel de prietenie. Piggy are nevoie de Ralph sa-l apere de batjocura celorlalti, mai ales a lui Jack, iar Ralph are nevoie de Piggy, pentru ca acesta gandeste bine si in plus are ochelari cu ajutorul carora pot aprinde focul.

 

Lucrurile rele nu se termina aici. Picii, cei mai mici de pe insula dorm prost noapte si viseaza tot felul de nerozii. Visurile lor insa ii urmaresc si in timpul zilei cand ei isi inchipuie ca pe insula ar exista o fiara. Ba ca iese din mare, ba ca e in jungla si ii va manca. Iar cand un parasutist cade pe insula lovindu-se mortal, toti copiii, chiar si Ralph se conving ca Fiara exista. Jack incepe sa creeze si mai multe tensiuni, spune ca el va omora fiara si suparat pleaca din tabara. Mai tarziu va fi urmat de baietii din cor. Acestia vor vana, vor parli porcul, il vor manca si vor dansa salbatic in jurul focului. Intre timp, un copil mai curajos merge sa vada cu ochii lui Fiara si se intoarce repede sa le spuna celorlalti ca s-au inselat. Nu reuseste insa, pentru ca este… omorat. In psihoza creata de dansuri, omorarea de peste zi a porcului si frica de Fiara, copiii se napustesc asupra lui Simon si il ucid cu cruzime. Mai mult, nimeni nu-si face probleme cu asta: “a fost un accident. Simon era nebun, de ce s-a furisat asa?”

 

A doua zi Ralph hotaraste ca lucrurile au mers prea departe, merge in tabara vanatorilor sa-i convinga sa se lase de prostii, sa intretina focul de avertisment si sa se linisteasca. Lucrurile scapa de sub control. Ralph si Jack se infrunta, fizic de data asta, iar Piggy este omorat de o piatra mare care este aruncata peste el de Roger, locotenentul lui Jack. In fata unor astfel de salbatici Jack fuge. Ramane singurul care mai gandeste logic si matur. A doua zi Jack porneste pe urmele lui. Impreuna cu ceata lui de vanatori formata deja din toti copiii de pe insula doreste sa-l omoare. Il alearga prin jungla ca pe un porc, dau foc la jungla sa il arda. Asa ca Ralph se ineaca cu fum, tuseste si este nevoit sa iasa pe plaja unde se impiedica si cade. La doi pasi de el apare ceata de vanatori. Semidezbracati, pictati pe fata, cu sulite din lemn, dar bine ascutite, se pregatesc sa-l omoare si sa-l puna intr-o teapa pe liderul ales democratic…

 

Ce se intampla mai departe? Il omoara? Cum il omoara? Scapa, nu scapa? Pai, cititi cartea si o sa aflati. Este geniala. De fapt, cred ca aceasta carte este o metafora. Noi, oamenii suntem copiii aia aruncati de soarta pe o insula pustie, numit Planeta Pamant. In loc sa ne maturizam si sa ne dam seama ca trebuie sa fim salvati, dam foc la insula, omoram tot ce este in jur, distrugem totul, nu ne pasa de nimic. Ne mai si omoram intre noi. Iar cand apare un Ralph, matur, destept, care face reguli bune si democratice, sarim in tabara unui Jack pentru ca suntem de fapt niste salbatici, setosi de sange si care vrem sa ne distram, tot salbatic. Frumoasa carte, frumoasa metafora.

 

ps: S-au turnat si cateva filme bazate pe acest roman. Unul in 1963, unul in 1990. Cel recent este mai reusit. Daca va este lene sa cititi ce-l putin cautati filmul.