De vreo câțiva ani buni (sau dintotdeauna) basarabenii rămân restanțieri la școala democrației. Asemeni unui elev codaș care repetă ani la rând clasa I. Zădarnic vin la noi învățători străini(OSCE, Consiliul Europei) și se chinuie cu școlitul, cu metode noi de învățare, noi tot repetenți rămânem. Ceva similar cum i-ai da unui copil din clasa I probleme din matematică cu logaritmi și integrale. De învățat, învățăm noi(totuși nu suntem un popor atât de prost)însă mai mult mecanic, pe de rost, fără a înțelege logica. Iar când suntem în situația de a implimenta cele învățate, devenim neputincioși, făcând gafe una după alta, una mai bună decât alta. Or, democrația(adevărata democrație, nu cea din Moldova-comunism ambalat în hârtie strălucitoare de staniol) nu se învață peste noapte.
Au mai rămas câteva zile până la alegeri. Doar 3. Multe speranțe ne-am pus în acest 5 aprilie. Însă mă întreb, am putea noi face față unui eventual eșec(până la urmă trebuie să fim pregătiți pentru orice) ?Și-apoi, cum rămâne cu celebra afirmație “Nu contează CÂȚI și CUM votează, ci CINE numără voturile”? După experiențele amare din ultimii 8 ani, nici n-am avea motive de ce n-am crede în ea. Oricum trebuie să mergem la vot, anul acesta n-avem dreptul să rămânem restanțieri..o posibilă exmatriculare de la această școală ar putea fi fatală…cu greu, dar sper totuși că vom lua acest examen! 
