Mergeam spre casă pe nişte uliţe lăturalnice ale Chişinăului, gândindu-mă la ale mele. La un colţ de stradă, ca şi la multe altele, o haită de câini în călduri îşi satisfăceau instinctul sexual. M-am uitat cu frică împrejur, să nu fie cumva prin preajmă vreun copil neajutorat. Ştiţi ce consecinţe grave poate avea o scenă de amor canin asupra unui copil neformat, cât de tare îl pot traumatiza, ce efect devastator poate avea asupra evoluţiei sexualităţii sale? Poate deveni zoofil la maturitate. Doamne, oare unde sunt religioşii să protesteze împotriva amorului canin în public?
Bulversat şi extrem de neliniştit pentru soarta copiilor nevinovaţi, n-am obsevat rahatul care se lăţea în faţa mea şi am călcat drept în el. Doamne!!! Unde sunt ochii părinţilor, ai habotnicilor în special? Chiar nu realizează ce ar putea ajunge copiii lor la maturitate dacă văd zilnic pe străzile Chişinăului căcaţi de câini sau de oameni. Viitorul de coprofili le este asigurat!
Pe lângă mine trecu cu o viteză nebună un camion care îi lăţi pe câţiva câini din haită, cu tot cu căţeaua lor adorată. Doamne, copiii… necro… zoo… bau bau…
enervant.wordpress.com