Se pune astfel problema locului pe care îl ocupă Altul, receptaculul aceste cereri (cerea de a fi auzit, n.m.), căci nu a fost niciodată formulată, şi care se reduce la un strigăt de disperare. La primul nivel este o cerere de a fi înţeles prin semne: este dreptul oricărui copil de a fi ghicit. "Ceri" atunci când nu ai doar nevoi, când ştii că există un Altul, distinct de tine, care ascultă şi care va şti să răspundă. Cu toată satisfacţia pe care o oferă funcţionarea psihică simbolică, faptul de a fi obligat să-ţi vorbeşti dorinţa este o rană narcisică profundă. Pentru unii, unirea, formă arhaică a iubirii, rămâne singura valabilă, separarea devenind o formă de pedepsire. Aceştia sunt copiii care nu au învăţat niciodată să comunice cu adevărat cu altul, semn al unui mediu precoce haotic, în care refuzul şi frustrarea nu şi-au găsit complementul de gratificare şi prima de individualizare.
Joyce McDOUGALL - Pledoarie pentru o anumită anormalitate, Ed. TREI, Cap. Contratransferul şi comunicarea primitivă