DaDA

Calul se ţinea cu sfântă conştiinciozitate de scris, se legase de scris chiar cu capătul căpăstrului, strâns, cât să nu cedeze psihic, el iubea scrisul de mic copil, e de la sine înţeles, pe vremea aceea nimeni nu l-ar fi publicat, acum însă, la o vârstă ceva mai înaintată, l-ar fi publicat unii, mai pe la gazetele de perete, la panoul cu fruntaşi în întrecerea socialistă, mai pe listele afişate în holul fabricii, cu femeile aflate în perioada menstruaţiei, adică fertile, dar nereceptive sexual, neţiitoare de sarcină,

da, dar nu-l publicau, cum se explică asta?, nici acum, de ce, nu ştim, mă-sa insista pe la diverse înale porţi să dea drumul autorităţile locale apei pe ogoare, ca să nu inunde oraşul, ca să iasă din mijlocul cetăţenilor cineva capabil, cineva genial în aranjarea sacilor cu nisip în calea viiturii şi a viitorului, ştiţi cum e, ca atunci când ţii berea în tine şi, într-un coşmar, străzile nu au colţuri, garduri sau copaci

scrisul era ceva sacru pentru dânsul, cam cum e Ştefan pentru moldoveni şi Istvan pentru unguri, nu putea respira în afara scrisului, văd aievea peniţele bine ascuţite care îi tapetau, aşezate în rasteluri milităreşti, pereţii odăii, poate la vară, o lună-două, să se mai încălzească, când doriţi să plecaţi în concediu?, în iulie sau în august, sau poate că v-aţi răzgândit între timp, aţi despărţit toate silabele din lume, aşteptând această clipă şi, dintr-o dată, vă lăsaţi pradă abandonului

se gândea el acasă, fumând întins în pat, cu ochii agăţaţi de crăpătura din tencuiala tavanului, măi frăţioare, te anunţ eu după cum urmează: dacă nu scriu uite-acum, ici-şa, pe loc, ceva drept mor, mă topesc de ciudă, muza îmi suge vlaga şi-mi ia inspiraţia înapoi, tot nu am plătit în întregime ratele la inspiraţie, ştii că am găsit-o ieftin, la mâna a doua, deja purtată, dar încă la modă, fusese a altuia, un scriitor de provincie, profesor de matematici, care a donat-o pentru propăşirea idealurilor morale şi civice, lui nemaifolosindu-i la nimic, ţinuse o vreme florile în ea, dar se uscaseră şi apoi o dăduse pisicilor să crape jucându-se, până într-o zi, o bună zi ploioasă de toamnă, conform clişeului, i-o ceruse un anticar, chilipir.

Sursa
2007-11-04 17:52:25



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

04:46:00DIN POEZIA FRANCEZĂ —» Leo Butnaru
07:12:00INTEROGAȚII... —» Leo Butnaru
02:06:34Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:26:10Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
06:47:00DIN REVISTA TINERILOR —» Leo Butnaru
00:11:37Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:33:59Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:01:48Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
12:14:58Mariana Golimaz și sărbătoarea poeziei la bibliotecă —» BPR Ungheni's Blog
07:55:00DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
23:08:06Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:17:31Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:56:30Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
09:05:59Nou: Castel Mimi Roșu de Bulboaca —» Fine Wine
23:04:07Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:48:35Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:57:01Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:41:43Cum să nu strălucești — și totuși să domini scena. —» Efrosnatalita’s Blog
21:38:18Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:14:51Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:17:00DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
21:53:47Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:46:43Păpușarul și păpușa de spectacol —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
19:04:51Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:02:02Fără Titlu —» Путепроводные Заметки