DaDA

Calul se ţinea cu sfântă conştiinciozitate de scris, se legase de scris chiar cu capătul căpăstrului, strâns, cât să nu cedeze psihic, el iubea scrisul de mic copil, e de la sine înţeles, pe vremea aceea nimeni nu l-ar fi publicat, acum însă, la o vârstă ceva mai înaintată, l-ar fi publicat unii, mai pe la gazetele de perete, la panoul cu fruntaşi în întrecerea socialistă, mai pe listele afişate în holul fabricii, cu femeile aflate în perioada menstruaţiei, adică fertile, dar nereceptive sexual, neţiitoare de sarcină,

da, dar nu-l publicau, cum se explică asta?, nici acum, de ce, nu ştim, mă-sa insista pe la diverse înale porţi să dea drumul autorităţile locale apei pe ogoare, ca să nu inunde oraşul, ca să iasă din mijlocul cetăţenilor cineva capabil, cineva genial în aranjarea sacilor cu nisip în calea viiturii şi a viitorului, ştiţi cum e, ca atunci când ţii berea în tine şi, într-un coşmar, străzile nu au colţuri, garduri sau copaci

scrisul era ceva sacru pentru dânsul, cam cum e Ştefan pentru moldoveni şi Istvan pentru unguri, nu putea respira în afara scrisului, văd aievea peniţele bine ascuţite care îi tapetau, aşezate în rasteluri milităreşti, pereţii odăii, poate la vară, o lună-două, să se mai încălzească, când doriţi să plecaţi în concediu?, în iulie sau în august, sau poate că v-aţi răzgândit între timp, aţi despărţit toate silabele din lume, aşteptând această clipă şi, dintr-o dată, vă lăsaţi pradă abandonului

se gândea el acasă, fumând întins în pat, cu ochii agăţaţi de crăpătura din tencuiala tavanului, măi frăţioare, te anunţ eu după cum urmează: dacă nu scriu uite-acum, ici-şa, pe loc, ceva drept mor, mă topesc de ciudă, muza îmi suge vlaga şi-mi ia inspiraţia înapoi, tot nu am plătit în întregime ratele la inspiraţie, ştii că am găsit-o ieftin, la mâna a doua, deja purtată, dar încă la modă, fusese a altuia, un scriitor de provincie, profesor de matematici, care a donat-o pentru propăşirea idealurilor morale şi civice, lui nemaifolosindu-i la nimic, ţinuse o vreme florile în ea, dar se uscaseră şi apoi o dăduse pisicilor să crape jucându-se, până într-o zi, o bună zi ploioasă de toamnă, conform clişeului, i-o ceruse un anticar, chilipir.

Sursa
2007-11-04 17:52:25



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

15:46:17Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:39:00Ovoizi —» Andrei LANGA. Blogul personal
03:06:24Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
20:31:27Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:04:30Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:02:48Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:46:44Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:42:47Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
09:26:01Mesaj de felicitare —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
00:19:19Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:32:13Toamnele Chișinăului românesc de altă dată —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
16:25:51Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
09:16:21Cel mai bun vin din Moldova —» Fine Wine
04:22:00DIN POEZIA FRANCEZĂ —» Leo Butnaru
02:21:18Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:46:00I got mail —» turn up the silence
20:47:56Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:39:35Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:00:51Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:33:08Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
11:51:22Cafeneaua Literară: Spiritul Creator al Modernismului —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
08:40:56The Governor Fume Blanc 2023: Grand Gold —» Fine Wine
07:10:16Tabără de vară „Îndrăznește să-ți pese” la Biblioteca „Dimitrie Cantemir”, cu adolescenți mai încrezători și mai deschiși către lume —» BPR Ungheni's Blog
04:46:00DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
12:33:00Fantome —» Andrei LANGA. Blogul personal