De s-ar opri o umbră, într-al nopţii greu suspin şi ceaţa n-ar mai cade în aerul de umezeală plin. 
Iar nourii ce-acopăr cerul în măreţia lor de s-ar opri, de s-ar opri… E greu în aşa stare, să mergi… prin negura de beznă ce pare că te înghite şi nu-ţi mai lasă urmă. E greu să spui că totui bine… când în urmă de fapt totu-i o furtună. Sunt grele aceste clipe, ah cât de grele sunt când totul se roteşte într-un haos persistent.
Într-acele clipe rămâi descurajat şi totuşi o nădejde într-acel coşmar trăit te face să mergi înainte, şi să spui sunt fericit. E greu, e foarte greu când totul te apasă să spui sunt fericit… cui oare astai pasă?
Un singur dar a mai rămas ce-ţi zice în continuu “tu nu eşti singur copilul Meu, mergi înainte nu te teme, şi oricât de greu ţi-ar fi, Eu niciodată nu te voi părăsi“.
O … şi acel dar continuu te face să înţelegi că cuiva îi pasă şi că nimic nu e pierdut, că totul face parte din planul Său măreţ, de aceea zi ”Doamne ajutămă ca să-nţeleg că Tu deja cândva ai plătit un preţ.”
P.S. Suntem oameni şi suntem creaţi din lut, aceasta ne face legătura cu acest pământ, şi deci cât trăim pe el ne confruntăm zilnic cu diferite probleme, dar totuşi Dumnezeu ne dă soluţia la toate. “Şi acuma dacă treci prin grele încercări, nu dispera căci Domnul e alături, El te conduce pas cu pas, aceasta este făgăduinţa Lui… NU UITA“.
“Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi să putem mângâia pe cei ce se află în vre-un necaz! Căci cum avem parte din belşug de suferinţele lui Cristos, tot aşa, prin Cristos avem parte de belşug şi de mângâiere“. 2Corinteni 1:3-5
