Moldova cauta o solutie in conflictul inghetat

Sursa: The Economist, 01/11/07

Nu este chiar regiunea uitata de timp, desi divizarea Moldovei intr-o republica autoproclamata a Transnistriei si restul tarii este de sigur anacronica. Este de sigur regiunea pe care restul lumii o uita de multe ori. Diferit de Georgia, care are doua conflicte inghetate similare de pe timpurile prabusirii Uniunii Sovietice, Moldova nu are nimic strategic decat raul Nistru. Georgia, in contrast, este cea mai buna (si probabil unica) speranta a Occidentului de a sparge monopolul Kremlinului asupra tevelor petroliere.

In decurs de ani, negocieri cu autoritatile separatiste de pe teritoriul in mare majoritate rusofon a Transnistriei nu au dus nicaieri. Prea multi oameni beneficiaza de la gaura neagra vamala dintr-o regiune unde majoritatea tarilor au bariere tarifare inalte. Desi in public relatiile dintre elitele de conducere din Transnistria, Moldova, Ucraina si Rusia sunt reci, ele sunt deseori stranse la nivel personal.

Insa strainii care urmeaza conflictul, inclusiv Vladimir Socor, un analist veteran al Fundatiei Jamestown (SUA) bazat la Munchen, Germania, detecteaza semnale de schimbare. O misiune al UE de monitorizare a hotarului moldo-ucrainean a facut viata traficantilor un pic mai complicata. Un nou regim vamal in Moldova a facut mai atractiv pentru exportatorii transnistreni de a se inregistra cu autoritatile moldovenesti. Afacerile legale si previzibile sunt mai putin profitabile decat traficul, insa este mai usor pentru nervi. Aceasta slabeste dominatia autoritatilor separatiste [n.r. asupra afacerilor din Transnistria].

Atitudinile de pe partea moldoveneasca se schimba si ele. Vara aceasta, presedintele, Vladimir Voronin, a flirtat in confidentialitate cu o propunere pentru un acord de pace care oferea separatistilor reprezentare garantata intr-un nou parlament federal si guvern. Aceasta a produs multe proteste - de la moldoveni patriotici care au perceput termenii prea slabe, si de la straini care se temeau ca acordul ar oferi Kremlinului prea multa influenta in noua tara.

Reactiile ostile fata de acest plan pare ca au asigurat pe dl. Voronin ca poate conta pe suportul capricios al Occidentului. Pare ca el acum a abandonat orice ideie de negocieri secrete cu Kremlinul, si a lansat o noua presiune diplomatica, centrata pe demilitarizarea, notand ca ambele armate a Moldovei si Transnistriei sunt - precum a pus-o el direct - "complet inutile". Trupele moldovenesti sunt de doar 6,500; separatistii au 10,000, cat si arme grele obtinute din arsenalul rusesc lasat in Transnistria dupa colapsul Uniunii Sovietice.

Demilitarizarea ambelor maluri ar trebui sa include retragerea "pacificatorilor" rusi ramasi in regiune. Ei ar fi inlocuiti de o forta internationala de monitorizare. In schimb, dl. Voronin a oferit o serie de propuneri atragatoare autoritatilor transnistrene. Ele includ permiterea companiilor transnistrene de a folosi drepturile pe care le-a obtinut Moldova pentru exporturile in UE; modernizarea legaturilor de transport si impartirea veniturilor de la ele; crearea unei statii de televiziune comune condusa de jurnalisti independenti; si acreditarea universitatii transnistrene astfel incat diplomele oferite de ea sa aiba recunoastere internationala. 

Totul aceasta ar face un bine populatiei Transnistriei. Posibil ca cel mai pertinent, cand vine la influentarea perceptiei in randul oficialitatilor, dl. Voronin de asemenea spune ca va face lobbying in UE pentru a anula interdictiile de calatorie pentru unele persoane inalte din regimul separatist. 

In schimb, "sovietul suprem" din Tiraspol a votat sa anuleze taxele la importurile din Moldova, si a anulat "taxa de migratie" asupra celor care trec dintr-o regiune in alta a Moldovei.

Acestea sunt pasi mici, si multe inca pot sa se schimbe spre rau. Insa daca Kremlinul este intr-adevar obosit de regimul marioneta scump din Transnistria, calea spre rezolvarea conflictului pare mai clar decat in multi ani.