Este mult mai usor sa distrugi ceva decat sa pastrezi. Pentru ca asta e unica sansa a noastra, pe care din fericire o avem, sa pastram ceea ce mai exista… Creatia nu incape in limitele gandirii noastre.
Dumnezeu a creat lumea in 6 zile, iar in cea de-a 7-a zi s-a odihnit. Omul nu are nevoie de odihna. Procesul de distrugere, daramare, transformare dupa propriul plac nu conteneste. Si asta doare cel mai mult.
“Pe ce nu e al tau, nu pune mana!”, suna in copilarie o povata de-a parintilor, pe atunci amenintatoare, acum - inteleapta. Natura nu e noastra - suntem oaspeti aici si, dupa cum e si “normal”, omul cand merge in ospetie urca pe masa, schimba, face pe sefu’ si ajunge la distrugere, ajungand din postura de oaspete de onoare, in sluga data afara pe usa din spate.
Nu stim ce inseamna sa adomi pe iarba verde si parfumata cu un iz de prospetime naturala, nu stim ce inseamna sa-ti cante raurile inainte de somn si sa te invelesti cu cerul senin, iar stelele sa iti vegheze visele… Pentru ca noi ne-am privat de asta. Pentru ca, nu numai ca nu intelegem, dar ne si impotrivim sa o facem, pentru ca apoi, sa ne intrebam ironici “de ce?”, “am facut eu asta?”, “nu eu sunt vinovatul…, eu nu fac asa ceva”…
Nu dureaza decat 2 secunde pana hartia care ai aruncat-o sa ajunga in strada, iar acolo sa fie purtata de vanturi si ape, nu dureaza decat foarte putin sa “scapi” un pet la intamplare, dar in timp, secundele pe care le pierdem cu peturi si hartii (cel mai simplu exemplu) cresc si se intorc impotriva noastra. Si cand te gandesti ca nu ai nimic de pierdut daca ai face bine sa mergi la cel mai apropiat cos de gunoi…
Nu vreau sa dau o lectie de ecologie. De viata. De buna purtare. Astea le acumulam in cei 7 ani de acasa. Problema e ca nu toti ii au. Si asta ii afecteaza si pe restu, cei “cu”…
Nu vreau sa critic pe nimeni. Dar trebuie sa ne transformam din foarte poluatori (nu cred ca are grad de comparatie. azi tot ceea ce facem ne dauneaza. polueaza. simpla existenta umana provoaca asfixiere Pamantului) in oameni care incearca s alupte pentru ei, pentru urmasii lor. Pentru ca dintre toate posibilitatile, asta mi se pare cea mai buna. Si mai eficienta.
Natura nu e mea. Si nu e voastra. Atunci de ce sa ne strivim sansele de a exista fericiti si sa ne bucuram de dansa?! Pentru ca oamenii de cele mai dese ori isi doresc sa se imbogateasca, sa ajunga peste mari si oceane, sa exploreze necunoscutul si sa descopere inexistentul… dar eu imi doresc sa traiesc intr-un mediu curat si frumos. Voi?
