Aerul, Apa, Pamantul, Bio”elementele” sunt aripile plutirii microbice pe care o facem in Univers. Pentru ca asta suntem. Asta reprezentam. Minuscululi, lipsiti de importanta (dar de fiecare data ne scoatem in evidenta, in incercarea de a ne face vazuta prezenta) si lipsiti de aparare. De aceea ne place sa atacam pe cei mai slabi ca noi, de aceea lovim la stanga si la dreapta, pentru ca nu am invatat inca din efectele de bumerang pe care le au actiunile noastre.
In liceu fiind, iubeam aceste zile. Le priveam ca pe niste adevarate sarbatori, zile in care oamenii parca deveneau constienti, puneau mana de la mana si suflet in proiecte, actiuni si gesturi care nu te puteau lasa indiferent, ba mai mult, simteam o caldura, o energie izvorata parca din tot ceea ce se petrecea in jurul meu. Si ma simteam bine. Pana si ziua era mai frumoasa, simtind parca pozitivitatea adunata pe acest punct dintr-un sistem solar al unei galaxii ratacite…
Acum am inteles ca sunt sarbatori triste. In care nu te bucuri, ci incepi sa realizezi cat de greu si dur este totul si incepi sa plangi. Pentru ca dupa ce a gresit si ii este greu, omul asa face. Sau asa ar trebui… Apoi am inteles ca sunt zile in care oamenii “parca” deveneau mai constienti si atat. Un gest de fatarnicie si fals menit sa construiasca pe minciuna si indiferenta o generatie de la care se cer multe, dar careia i s-a oferit si i se ofera in continuare foarte putin. Apoi am inteles ca actiunile (marea majoritate) sunt o specie mai noua de ciuperci, care apar o data pe an, in asemenea zile, care cu timpul au incetat sa fie la fel de frumoase. Nu e analfabeta Natura. Nu e intr-atat de inteept omul sa o pacaleasca. Apoi am observat ca imi lipseste ceva. Energia si pozitivismul de care spuneam. Care au incetat sa mai existe. Ceea ce e construit pe neadevar nu rezista nici cat o duna pana la aparitia unei furtuni…
De atunci, din gimnaziu, ma intrebam de ce avem nevoie de asemenea zile. Daca atunci reuseam sa ma mint, in prezent, oricat de mult as vrea, nu pot. De ce instauram zile ale Apei, Pamantului…? Oare nu fiecare zi din existenta noastra o impartim cu ele? Oare nu in fiecare zi ar trebui protejate si in fiecare zi pe cat de mult posibil evitata poluarea lor? Cred ca suntem suficient de nuli incat sa mai indraznim sa cerem ceva.
Dar e bine cu putinul de care incercam sa dam dovada ca il avem. Sa mai facem un apel catre noi macar astazi, daca in rest nu facem altceva decat 364 de zile in care asteptam. Dar nu vine nimeni. Si nimic. Asa ca asta este colacul nostru de salvare…
Istoric:
In cadrul Conferintei Natiunilor Unite asupra Mediului Inconjurator de la Rio de Janeiro a fost adoptata, la 22 decembrie 1992, hotararea prin care 22 martie devenea ‘Ziua mondiala a apei’. S-a dovedit a fi o ocazie buna pentru a reaminti tuturor cat de importante sunt eforturile concrete de a oferi spre consum apa pura, precum si identificarea problemelor si gasirea de solutii la aceste probleme. In fiecare an, una sau mai multe agentii ale ONU isi asuma responsabilitatea coordonarii sarbatoririi Zilei mondiale a apei. Anul acesta, acest rol ii revine Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Ştiinta, si Cultura (UNESCO).
