"număr în fiecare dimineaţă banii pentru pîine şi ziar. Din cînd în cînd primesc de la măcelar cîte-un rabat pentru şniţel sau duc acasă resturi de tapet cu păsări şi stele şi alte desene demodate. Dacă nu mă mai gîndesc că lumea o să rîdă de mine sau mă crede nebună, încep să sar într-un picior în jurul propriei umbre sau dansez desculţă-n zăpadă.
Cîteodată am chef să opresc oamenii necunoscuţi şi să le şoptesc la ureche ultima mea poveste sau să le dăruiesc inelul cu chihlimbar de pe deget, fluturii mei, pletele şi ce mai am. Şi peste tot îi întreb pe bărbaţii grăbiţi ca tine dacă le place Brahms."
*Francisca Ricinski - Trenul fără roţi, Editura Fundaţiei Culturale Poezia, 2008. În curînd.
