Spunea cineva o data ca oamenii mari se nasc la o un secol sau doua distanta… un prieten de al meu spunea ca un om cu adevarat mare apare o data pe mileniu… Tin sa nu fiu de acord cu niciunul. Oamenii apar si se sting, asa cum sunt stelele. Ne bucura cu stralucirea lor, se sting fara sa le observam si doar unii dintre noi le mai pastreaza in amintirea lor, pe care mai devreme sau mai tirziu, le vor sterge… Pentru ca Aristotel a fost, iar istoria nu va permite sa ajungem sa spunem “a fost” mai la prezent (desi suna bizar) despre altcineva.
Trebuie sa recunosc ca scriu destul de indurerat aceste rinduri. Acum ceva timp am aflat ca cel care dadea culoare si frumusete sonora micului aparat de radio pe care il aveam acasa, cel care prin vocea si melodiile sale scalda nu o inima in dulceata melodiilor pe care le interpreta, inclusiv a mamei si bunicilor mele, cel despre care acum spunem “a fost”… acum este o stea pe cerul stelelor cu vesnica stralucire, pe care doar cei cu suflet si inima mare il mai simt…
Daca pina acum, cind vorbeam despre Ion Dolanescu, ma gindeam la ce poate fi mai frumos in muzica populara romaneasca, acum, cind ma gindesc la el, spun “a fost” despre ceea ce a fost cel mai frumos (pentru mine) in muzica populara romaneasca…
Potrivit primelor informaţii, decesul a survenit în jurul orelor 16.00, ca urmare a unui stop cardiac, pe care artistul l-a suferit în locuinţa sa din Capitală. Un echipaj SMURD s-a deplasat la locuinţa acestuia şi a încercat să-l resusciteze timp de o oră, dar…
Printre şlagărele cunoscutului interpret se numără “M-am născut lângă Carpaţi” , “Gorjule, grădina dulce” , “De când sunt pe-acest pământ” , “Mândro, când ne iubeam noi”, “Să-mi trăiască nevestica” , “Neuitata mea, Maria”. A interpretat numeroase cântece alături de Maria Ciobanu, cu care are şi un fiu, Ionuţ Dolănescu.
P.S. A murit Ion Dolanescu…
