DAca esti fumoasa si mai esti si inteligenta,desteapta si toti baietii te plac ,cu siguranta ai trecut si tu prin momentele in care credeai ca toata lumea te uraste.Te uraste sau te invidiaza?Mai degraba ar fi un semn de invidie care ii tot framinta pe,, dusmanii tai” ,,Norocul” nostru mai este ca suntem si invidiosi, fara de ce nu putem. Invidia noastra, moldoveneasca, e deosebita, caci suntem cam toti afectati de ea. Cand imi spuneau prietenii ca ma privesc cu invidie si accentuau ca e pozitiva, imi dadeam bine seama ce prieteni buni sunt. Spun aceasta, fiindca invidia este un sentiment de nemultumire egoista provocat de succesele, situatia sau calitatile cuiva. Invidia mai este si o ciuda. A trata cu invidie pe cineva inseamna a avea un sentiment negativ fata de o persoana care are succese si a facut ceva deosebit sau poseda ceva de care invidiosul nu are parte, dar ravneste sa aiba. Invidia nu se poate ascunde, ea acuza si judeca fara dovezi, mareste defectele, are denumiri enorme pentru cele mai mici greseli, graiul ei este plin de fiere, de exagerari si de ofense.Viata e foarte scurta, chiar scurta de tot. Cred ca, sa traiesti aceasta viata inca si cu invidie, e un mare pacat. Toleranta presupune sustinerea si bucuria fata de cineva ce face ceva, e mai capabil si are puteri de a misca “carul din loc” astazi. Iar cei invidiosi ar trebui sa puna umarul pentru a ajuta pe acea persoana si sa se bucure impreuna de succese.
“Invidia ataca pe cei vii, dupa moarte se linisteste, caci atunci pe fiecare il ocroteste cinstea cuvenita meritului” spunea Ovidius.
Si dupa cum spunea Socrates - “Pe cei care merg in soare ii urmeaza in mod necesar umbra, iar pe cei care pasesc prin glorie ii insoteste invidia”.
Cred ca nu vom invinge niciodata invidia, dar o putem minimaliza pentru binele nostru si a altora.
Mahabharata a scris demult “cine invidiaza pe altii pentru bogatia, frumusetea, putera, nobletea, bucuria, fericirea si onorurile lor, acela sufera de o boala fara sfarsit”.
