Am întâlnit mulţi frondeuri, porniţi rău împotriva sistemului şi a tarelor sale. Dintre scriitori, cel mai reprezentativ mi-a părut în acest sens Paul Goma, opera căruia ne evocă o Românie apocaliptică, cu oameni, în special intelectuali, pervertiţi de comunism.
De fapt, nu sunt un admirator al operei literare a lui Goma. Nu pentru că ar fi proastă, ci pentru că am alte gusturi în materie de literatură. Îl respect ca disident politic, dar şi aici am remarcat unele atitudini care mi-au mai diminuat din admiraţia necondiţionată pe care o nutream faţă de el:
1. Felul în care îl “explică” pe I. Negoiţescu prin prisma orientării sexuale. Mai întâi îi descrie anumite gesturi reprobabile în viziunea lui, apoi se arată înţelegător, pentru că… aşa sunt cei din specia lui Negoiţescu.
2. M-a surprins neplăcut la sfârşitul unei emisiuni radio, unde a ţinut cu tot dinadinsul să ne explice că nu-i place să se atingă de bărbaţi, deşi nimeni nu insinuase nimic în acest sens. Dar dacă i-ar fi plăcut bărbaţii, ar fi spus-o oare la fel de apăsat şi de natural? Sau ar fi ales altă modalitate ca să-şi exprime afecţiunea pentru una din rudele sale de sex masculin, pe care îl mângâia cu tandreţe, pentru că nu întâlnise de mult timp pe cineva apropiat din Basarabia, deşi NU-I PLAC BĂRBAŢII…
Îi înţeleg pe homosexuali când fac asemenea declaraţii pentru că orientarea lor sexuală este permanent pusă la îndoială, fiind consideraţi recuperabili. Dar nu e şi cazul heterosexualilor. De ce a decis să-şi reafirme orientarea heterosexuală, pe care nimeni oricum nu i-o punea la îndoială…
La o altă emisiune radiofonică (nu mai ţin minte dacă era BBC sau Europa Liberă) povestea despre nelegiuirile Securităţii şi despre păcatele pe care i le punea aceasta în cârcă. La un moment dat, a ajuns la episodul incriminării că ar fi fost homosexual. Probabil avea oroare de termen pentru că a început a tuşi complce şi a zis aproximativ un pic “jenat” “…înţelegeţi voi ce încercau să-mi atrbuie”.
Deci, marele disident face perfect jocul sistemului care ne îndeamnă pe toţi să ţipăm în gura mare despre atracţia faţă de sexul opus, ca şi cum aceasta nu ar fi sprijinită şi încurajată pe toate căile de stat, societate şi tradiţii. În locul lui, eu aş simţi mustrări de conştiinţă că sistemul împotriva căruia pretind că lupt, îmi oferă toate privilegiile de pe lume ce ţin de viaţa intimă, în timp ce altora le sunt refuzate, că mă folosesc de bunurile produse şi de homosexuali, dar care sunt toate direcţionate spre crearea de beneficii exclusiv pentru heterosexuali.
Poate de aceea şi mă distrează ideea că ar exista politicieni oneşti (dacă tot suntem în campania electorală), care nu fură. Dacă nu o fac direct ca cei de la guvernare sau aliaţii lor, oricum vor fura când vor ajunge la putere, redistribuind inechitabil mijloacele alocate sută la sută întru susţinerea heterosexualităţii…