Mă trezise bîzîitul telefonului. Din partea cealaltă se auzeau chiuieli, rîsete zgomotoase, maaare bucurie şi urări.N-am înţeles prea multe. Eram de pe somn.
...................................................................................................
M-am ridicat alene, cu ochii incleieţi, tîrîindu-mi picioarele prin odaie. Maiou', pantalonii, ciorapii. Privesc prin fereastră, clădirile au rămas unde le-am lăsat şi ieri (speram, poate le demolaseră peste noapte, să-mi facă mie vre-o surpriză). Deschid frigiderul. Gol. Bate vîntu' şi dansează, fericite, nişte molii. S-a terminat şi cafeaua, şi nu mai am bani nici de ţigări. Mdeee...
Fac un duş rece, poate-mi trece foamea (mi se păruse de-a dreptu' genial!) Şi iar, maiou', pantalonii, ciorapii.
Oare ce mai vroiau de la mine atît de dimineaţă ?
După cîteva secunde, stînd rezemată cu capu' de peretele ud, sub torentul de apă rece, îmi amintesc.
Ah, da....e 8 martie.