Îngheţ.
A dracului de tramvai tot nu mai apare şi întîrzii la ore.
Mă aşez pe bordură, cu piciorele-n drum (poate nu trece nici o maşină), scot pachetu, bricheta, şi...îmi aprind o ţigară.
Tremură mîinile, dar abia de le mai simt.
Haina subţire, puloverul verde, într-un anturaj sur, un fular şi nişte manuşi tăiate sunt armele mele contra vremii.
După 5 min imi dau seama că n-are rost.
Norii se strînd ameninţător şi n-am umbrelă. N-am uitat-o. N-am deloc. Iubesc ploaia.
Dar nu azi...

Să-l ia naiba!
Merg pe jos.