Slumdog millionaire - ce am inteles eu?

Cei trei muschetari, asa-si ziceau in film cei trei pici din poza

Doi frati indieni pe un tren

Filmele indiene sunt filmele copilariei mele. Eram nebun dupa productiile de la Bollywood. Bine, pe atunci nici nu stiam ca exista Bollywoodul. Cinematograful din sat (va inchipuiti?! Aveam asa ceva) rula in special astfel de filme. Aveam vreo 6-7 ani, ceream bani de la parinti si o tuleam la film. Scenariul lor era mai mereu acelasi. Eroul era batut la inceput de baietii rai, mama, tatal, fratele, sora ori vreun prieten era omorat, iar prietena era furata. Asa ca personajul pozitiv trebuia sa se razbune. Si la final se razbuna. Totusi, nu ma plictiseam. Bataile din film erau delicioase: cineva lovea cu pumnul si abia in secunda trei sau patru se auzea tgaci-tgaci. Facatura clara. Si un copil ca mine intelegea asta. Numai ca asteptam un nou film sa vad pe cati reuseste sa bata Jimmy. Aveam ce discuta cu colegii la scoala: ai vazut filmul de ieri? Jimmy s-a batut cu vreo 50 si i-a distrus pe toti. Apropo, imi placeau la nebunie cantecele din film, desi nu intelegeam nicio boaba. Fetele si baietii aia cantau in limba lor. Nu stiu cum, insa, mesajul era limpede, il intelegeam din dans, gesturi, mimici.

Au trecut anii si cand la televizor au reaparut filmele indiene nu m-am mai putut uita. Parte pentru ca stiam ce inseamna un film de calitate si m-as fi plictisit de moarte, parte pentru ca filmele indiene aveau pentru mine o incarcatura emotionala puternica venita inca din copilarie si nu vroiam s-o pierd. Aveam niste amintiri frumoase legate de aceste productii, de ce sa fie inlocuite cu chestii mature?

Asa ca atunci cand m-am asezat sa privesc Slumdog Millionaire am avut emotii si o dilema mare: a privi ori a nu privi. L-am vizionat pana la urma si vi-l recomand si voua. Nu stiu ce parere aveti despre filmele indiene, dar acest film este extraordinar. Nu, nu semana cu cele pe care le-am vazut in copilarie. Un singur pumn a fost dat, dar nu s-a auzit celebrul tgaci. Totusi este plin de violenta, cruzime fara margini, indobitocire a oamenilor si… multa iubire. Cand nu ai nimic, nu ai un serviciu, nu ai un acoperis de-asupra capului, nu ai bani, nu ai viitor nu-ti ramane decat sa iubesti. Iar, daca iubirea iti este furata trebuie s-o cauti si s-o recastigi. Parca despre asta este filmul, povestit insa frumos, cu imagini socante, apocaliptice, tragice. Ce mai, intr-un cuvant India.

Deliciul acestui film sunt micii actori. Nu stiu cum i-au convins, nu stiu cum de au putut, dar sunt atat de reali, joaca demential picii (foto). Ramai fara grai. Eu cred ca-si prezinta doar viata. Cred ca au gustat din mai toate scenele prezente in film si nu joaca. Acei copii au si fost alesi din cartierele sarace ale Indiei. Dupa cum spuneau producatorii, abia dupa ce au jucat in film, pentru prima data in viata au mers la scoala, au simtit ce inseamna o viata indestulata. Ce sa va mai spun, este extraordinar filmul. Vreau sa-l revad…