Cheia fericirii

Psalmul 33: 13-14

Doamne, Tu esti cheia fericirii eterne,
Esti dorul ce-n suflet iubirea asterne,
Esti trandafirul cazut din inalt in tarana,
Strivit de valuri, de vant si furtuna,

Peste lumi sangerande si triste Tu vi,
Aducand alinarea in inimi ranite, pustii,
Deschizi orizonturi si drumuri de har,
Sperante in trupul istovit si hoinar.

Lumina ai pus in unghere uitate si reci,
Ma insotesti si acum printre vai, munti, pe poteci,
Doar cu Tine o, Doamne mai pot sa visez si sa sper,
Fara Tine pamantul e doar o farama-n eter.

In amurg de-alabastru Te-astept ca sa vi langa mine,
Sa-mi spui de Golgota, de harul primit azi prin Tine,
Sa simt si sa gust libertatea ca o pasare-n zbor,
Sa exersez bucuria, sa ma hranesc din al vietii izvor.

Iar atunci cand pe drumuri, istovit si pierdut pribegesc,
Petalele iubirii sa imi indrume pasii, la Tine sa privesc,
In nuferi albi sa-nvalui durerea si dorul, toata truda,
Sa nu Te vand pe galbeni asa cum facu Iuda.

Sa imi arati din ceruri ca esti mereu cu mine,
Ca nu ma lasi o, Doamne, iubirea-Ti sa m-aline,
Esti necuprins, esti vesnic, imparatesti pamantul
Si voi pastra-n sfintenie, cu Tine legamantul!

Auto: Luci Boltasu

Foto: www.medicredit.ro