Hotararea CEDO pe cauza Eugenia si Doina Duca

Hotararea CEDO pe cauza Eugenia si Doina Duca c. Moldovei facuta publica la 3 martie 2009
rezumat in limba romana
difuzat presei de Asociatia Juristii pentru Drepturile Omului

La 3 martie 2009, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Curtea) a pronuntat hotararea Eugenia si Doina Duca c. Moldovei (cererea nr. 75/07).
In aceasta cauza, reclamantele, Eugenia DUCA (prima reclamanta) si Doina DUCA (a doua reclamanta), sunt mama si fiica si detinatoare de actiuni in cadrul companiei C.

Fondul cauzei consta intr-o disputa intre reclamante si doi alti actionari (I.A. si S.A.) in cadrul companiei, care a inceput in 1998. Disputa a fost obiectul unei actiuni in judecata, iar Judecatoria Rascani, la 25 iulie 1999, si Tribunalul Chisinau, la 27 septembrie 1999, au dat castig de cauza primei reclamante. Totusi, hotararile judecatoresti au fost casate de catre Curtea de Apel a Republicii Moldova la 21 decembrie 1999. In urma unui recurs in anulare, la 5 iunie 2000, printr-o hotarare irevocabila, Curtea Suprema de Justitie a casat hotararea din 21 decembrie 1999 si a mentinut hotararea Tribunalului Chisinau din 27 septembrie 1999.
In 2000, prima reclamanta a achizitionat 13.15% din actiuni pe care, in 2003, le-a donat celei de-a doua reclamante. In acelasi an, a doua reclamanta a cumparat 1.31% din actiuni, astfel devenind proprietara a 94.46% din actiuni.

In 2006, I.A. si S.A. au depus la Curtea Suprema de Justitie o cerere de revizuire a hotararii din 27 septembrie 1999, bazandu-se pe art. 449 (b), (c) si (h) CPC si pe motiv ca, in urma efectuarii a 2 expertize, s-a constatat ca mai multe documente care au stat la baza hotararii din 27 septembrie 1999 erau false. Ei au mai motivat cererea lor prin faptul ca ei au depus o cerere la Curte, prin care ei s-au plans de incalcarea principiului securitatii juridice, care a fost inregistrata la Curte cu nr. 10232/03.

Prima reclamanta si compania C au argumentat ca cererea de revizuire era depusa cu incalcarea termenului; ca simplul fapt al depunerii unei cereri la Curte nu era suficient pentru casarea unei hotarari irevocabile; ca argumentele privind falsificarea documentelor au fost ridicate anterior in fata instantelor nationale si ca acestea au fost respinse; ca prima reclamanta a fost achitata in cadrul unui dosar penal intentat impotriva ei privind falsificarea acelor documente; si ca I.A. si S.A. nu au platit taxa de stat.
La 27 noiembrie 2006, Curtea Suprema de Justitie a admis cererea de revizuire, a casat hotararea Tribunalului Chisinau din 27 septembrie 1999 si a mentinut hotararea Curtii de Apel a Republicii Moldova din 21 decembrie 1999, pe motiv de incalcare a principiului securitatii juridice. Dupa executarea acestei hotarari, I.A. si S.A. au obtinut 50.925% din actiunile companiei C, in timp ce prima reclamanta era proprietara a 48.775% din actiuni, iar cea de-a doua reclamanta a pierdut toate actiunile.

La 20 februarie 2007, un comitet de 3 judecatori a declarat cererea nr. 10232/03 depusa de I.A. si S.A. ca fiind in mod vadit neintemeiata si inadmisibila.
Dupa ce au aflat despre decizia Curtii din 20 februarie 2007, reclamantele au depus o cerere de revizuire la Curtea Suprema de Justitie a hotararii din 27 noiembrie 2006. La 2 iulie 2007, Plenul Curtii Supreme de Justitie a respins cererea reclamantelor. Judecatorul D.V. a avut o opinie separata, in care el si-a exprimat dezacordul cu opinia majoritatii si a considerat ca cererea de revizuire a reclamantelor trebuia sa fie admisa, in special avand in vedere decizia Curtii de a respinge cererea nr. 10232/03.

In fata Curtii, reclamantele au invocat violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) si a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protectia proprietatii), din cauza casarii hotararii definitive din 27 septembrie 1999 de catre Curtea Suprema de Justitie.
Curtea a constatat, in unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO si a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.
Curtea a reiterat ca dreptul la judecarea intr-un mod echitabil de catre o instanta, dupa cum este garantat de art. 6 § 1 CEDO, trebuie interpretat in lumina Preambulului Conventiei, care, in partea sa relevanta, declara preeminenta dreptului o parte a mostenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cand instantele judecatoresti dau o apreciere finala unei chestiuni, constatarea lor sa nu mai poata fi pusa in discutie (a se vedea Brumarescu v. Romania, [GC], nr. 28342/95, § 61, ECHR 1999-VII, si Rosca v. Moldova, nr. 6267/02, § 24, 22 martie 2005).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (a se vedea Brumarescu v. Romania, § 62), adica principiul caracterului irevocabil al hotararilor judecatoresti. Acest principiu cere ca nicio parte sa nu aiba dreptul sa solicite revizuirea unei hotarari irevocabile si obligatorii doar cu scopul de a obtine o reexaminare si o noua determinare a cauzei. Competenta instantelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitata pentru a corecta erorile judiciare si omisiunile justitiei, dar nu pentru a efectua o noua examinare. Revizuirea nu trebuie considerata un apel camuflat, iar simpla existenta a doua opinii diferite cu privire la aceeasi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificata doar atunci cand este necesara, datorita unor circumstante esentiale si convingatoare (a se vedea Rosca v. Moldova, § 25).

Curtea a notat ca, in aceasta cauza, reclamantii din procedurile nationale si-au intemeiat cererea de revizuire pe art. 449 (b), (c) si (h) CPC. Curtea a mentionat ca in temeiul para. (b) si (c), procedurile puteau fi redeschise in cazul descoperirii unor fapte, circumstante sau documente noi si importante, care nu puteau fi cunoscute partii interesate anterior. Art. 450 CPC prevede ca cererea de revizuire in temeiul para. (b) si (c) trebuia sa fie prezentata in termen de 3 luni de la data la care persoana interesata a luat cunostinta de circumstantele, faptele sau documentele care nu i-au fost cunoscute anterior. In ceea ce priveste temeiul prevazut de para (h), termenul limita era de 3 luni dupa pronuntarea hotararii Curtii.

Curtea a notat ca decizia Curtii Supreme de Justitie a facut referire, in calitate de documente care nu au putut fi cunoscute sau obtinute anterior de catre I.A. si S.A., la rapoarte de expertiza din 18 si 19 mai 2006, care au constatat cateva documente ca fiind false. Paratii din procedurile nationale au argumentat ca concluziile din rapoartele de expertiza din 18 si 19 mai 2006 au fost preluate dintr-un raport anterior datat din 12 iulie 2005, intocmit de catre acelasi expert si ca invinuirile privind falsificarea documentelor fusesera deja respinse de catre instantele judecatoresti anterior. Curtea Suprema de Justitie nu s-a referit la acest argument important si a extins termenul limita pentru cererea de revizuire fara a prezenta motive pentru aceasta. Astfel, Curtea a considerat ca nu se poate spune ca rapoartele de expertiza din 18 si 19 mai 2006, care au fost calificate ca fapte, circumstante sau documente noi, nu au fost cunoscute anterior sau ca nu puteau fi cunoscute anterior de catre parti.

In ceea ce priveste temeiul prevazut de art. 449 (h) CPC, Curtea a fost frapata de faptul ca Curtea Suprema de Justitie nu a respins cererea depusa de I.A. si S.A., care se baza pe faptul depunerii unei cereri la Curte. Curtea a notat pozitia diferita adoptata de Curtea Suprema de Justitie in cauza Moldovahidromas v. Moldova (nr. 30475/03, §§ 38 si 39, 27 februarie 2007), in care, in contextul negocierilor de solutionare a cauzei pe cale amiabila, Agentul guvernamental a solicitat revizuirea deciziei litigioase, iar Curtea Suprema de Justitie a respins cererea pe motiv ca Curtea Europeana nu pronuntase o hotarare definitiva in acea cauza.

Prin urmare, Curtea a considerat ca procedura de revizuire a fost in esenta o incercare de a rejudeca cauza dupa mai mult de 6 ani, ceea ce a constituit, de fapt, un „apel deghizat”, a carui scop a fost mai degraba o noua reexaminare decat o revizuire prevazuta de CPC. Prin admiterea cererii de revizuire a reclamantilor in procedura nationala, Curtea Suprema de Justitie a incalcat principiul securitatii juridice, dreptul reclamantelor la o instanta si dreptul lor la protectia proprietatii.
Reclamantele au solicitat EUR 140,815 cu titlu de prejudiciu material, EUR 3,000 cu titlu de prejudiciu moral si EUR 3,000 cu titlu de costuri si cheltuieli.

Chestiunea privind satisfactia echitabila a fost rezervata pentru o hotarare separata.
In fata Curtii, reclamantele au fost reprezentate de catre dna Janeta HANGANU si dl Alexandru TANASE, avocati din Chisinau.

3 martie 2009 http://www.lhr.md/news/130.html