Sub anestezia electorală

Aflându-ne în perioada aceasta foarte încordată a anului, cea electorală, mai ales pentru elita politică şi nu doar, ci şi pentru fiecare dintre noi, ne simţim responsabili de deciziile pe care n-i le propunem să le luăm. Participarea noastră poate fi activă sau pasivă, depinde de fiecare dintre noi. Sau citim unul din afişele lipite pe panourile electorale sau vizionăm un spot publicitar care are în sine toate caracteristicile necesare pentru a atrage atenţia, sau căutăm pe internet unul dintre partide petru a vedea ce propun ei pentru ţara noastră, aşa ca astfel să poată căpăta votul electoratului, sau discutăm cu apropiaţii, prietenii… Într-adevăr, se pare că suntem într-o perioadă când ne aflăm sub o anestezie electorală, aşa cum am şi numit acest material, care îşi va lungi efectul până pe data de 5 aprilie.

După data de 5 aprilie, încetul cu încetul, vom depăşi perioada de reabilitare şi ne vom trezi la aceeaşi viaţă obişnuită de până la 5 aprilie, aceleaşi preţuri, aceleaşi taxe şi aceleaşi probleme. Totuşi, cu ce începe o anestezie? Se umple seringa cu soluţie de ledocaină, se administrează corpului nostru şi pe o mică perioadă de timp nu simţim nimic, nici durere, nici plăcere. Pur şi simplu, o soluţie care ne face să nu simţim durerea. Totuşi, este interesant faptul că odată cu trecerea efectului anestezic, începem să simţim durerea de care încercam să scăpăm mai devreme.

Să vă explic de ce am adus acest exemplu.

Cu siguranţă a-ţi observat în materialul de astăzi termenii medicinali folosiţi. Vă aduc la cunoştinţă că nu sunt expertă în medicină, aşa că îmi cer scuze dacă nu am interpretat corect lucrurile, însă săptămâna ce a trecut am avut o mică intervenţie chirurgicală şi astfel am avut posibilitatea să fac cunoştinţă cu termenii de mai sus, chiar să şi-i experimentez. În moment ce îi simţeam pe pielea mea, am văzut o analogie între administrarea lor în organismul meu şi perioada electorală, când creierul nostru este injectat cu promisiuni. Ba se organizează vizite pe la casele oamenilor, ba găsim căsuţa poştală plină cu materiale electorale şi toate îndreptându-se spre 5 aprilie.

Stând sub uşa medicului şi aşteptându-mi rândul la pansament, medicul ne-a anunţat că au o şedinţă importantă care nu va dura mai mult de 15 minute. Am aşteptat 15 minute, 30 de minute, 45 de minute până am depăşit timpul de o oră, ca să revină medicul şi fiecare dintre pacienţi să fie primit. Menţionam că medicii erau toţi la o şedinţă importantă. Încercaţi să presupuneţi, ce fel de şedinţă era ea? Da, aşa este, era una politică. Toţi medicii şi asistentele medicale, au fost invitaţi la o „scurtă” discuţie politică, despre cine suntem noi şi de ce să ne alegeţi pe noi…Dureros a fost faptul că toţi dintre noi, cei care aşteptam primirea medicului ne simţeam rău, erau 2 copii, o doamnă cu dureri acute în burtă, o altă doamnă cu o fracută şi câţiva la pansament, totuşi… Să aibă un astfel de partid omul ca şi prioritate, sau prioritatea lui este poziţia spre care tinde? Acuma să nu mă înţelegeţi greşit, nu este rău sau interzis să meargă să facă publicitate, să prezinte care este statul partidului, să informeze electoratul, este dreptul dumnealor, dar să fi găsit ei un timp potrivit pentru aceasta?

Discuţia cu tinerii

Tot în aceiaşi perioadă a săptămânii am avut ocazia să discut mai profund pe tema alegerilor cu câţiva tineri. Interesantă opinia lor a fost şi dacă sincer, m-a pus pe gânduri. Ei consideră că RM poate experimenta o schimbare pe care de foarte mult timp o aşteaptă. RM poate avea o echipă de politicieni care într-adevăr vor binele ţării noastre, politicieni care vor fi alături de oameni şi care îşi vor face prioritate omul, nu poziţia. Unul dintre ei menţionează: „Ce ne-ar împiedica să fim cei mai buni la şcoală, în clasa în care învăţăm, la facultate, în grupa în care studiem…am putea ajunge miniştri, priminiştri, preşedinţi, …viitorul de mâine suntem noi.” Oau, am rămas uimită de cât de pozitiv gândesc tinerii.

Nu ştiu cum să numesc acest proces, interesant, sau trist, este faptul că până la alegeri se promit foarte multe lucruri, după alegeri rămânem doar cu promisiunile. Deja de ceva ani buni experimentăm cum politicienii noştri odată ce căpătă poziţie, uită de toate. „Dăi omului poziţie şi o să-i vezi faţa reală”, spune o vorbă înţeleaptă. Oare de ce poziţia ar trebui să schimbe omul, să-i schimbe principiile de viaţă, direcţiile şi valorile?

Şi, iată-ne treziţi la realitate.

A trecut efectul anestezic, rana a rămas deschisă şi vai, doare. Da, doare faptul că din 4 în 4 ani retrăim aceleaşi simţăminte. Sperăm la multe şi ne alegem cu puţine. Totuşi, să fie oare acesta unicul efect chirurgical? Să fie doar durerea sau şi eliberarea de infecţie? Să fie oare viitorul preşedinte şi viitorul guvern cel care ne va elibera de „infecţie”? Să fie ei cei care-şi vor ţine promisiunile? Rămâne de văzut. Până atunci însă, vreau să vă las cu un gând la care am cugetat săptămâna aceasta: „A vorbit lui Core şi la toată ceata lui şi a zis: „Mâine, Domnul va arăta cine este al Lui şi cine este sfânt, şi-l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va alege.” Numeri 16: 5”

Ecaterina STEPANIUC