Secretele în afaceri ale milionarilor americani (I)

Secretul în afaceri nr. 1. “O creştere rapidă îţi poate afecta stabilitatea” (Scott Solombrino)

În primul an de colegiu, Scott Solombrino şi-a dat seama că viitorul lui va fi sumbru dacă nu reuşea să facă rost de bani pentru întreţinere. Gândind pe termen lung, s-a gândit să demareze o afacere şi nu una oarecare, ci una care să-i nu-i afecteze timpul pentru studii. Şi afacerea ideală pentru el a fost găsită: închirierea unei limuzine pentru ocazii speciale (perioadele când nu avea altceva de făcut decât să-şi aştepte clienţii îi lăsau suficient timp pentru învăţătură). Apelând la economiile lui, în valoare totală de 6 000 de dolari, Solombrino a cumpărat o limuzină Cadillac veche de zece ani şi a devenit şofer.

Firma sa, Fifth Avenue Limousine din Chelsea, Massechusetts, a obţinut în primul an 60 000 dolari. La absolvirea colegiului, vânzările atinseseră 2 milioane dolari, iar compania, care acum avea 100 de angajaţi, deţinea 32 de limuzine. Mai târziu, compania s-a asociat cu gigantica firmă Dav El Chuffeured Transportation Network, iar în 1987, Solombrino a plătit 12 milioane dolari pentru cumpărarea acestei companii şi a tuturor filialelor sale răspândite pe întregul glob. Pentru a-şi permite această achiziţie, Solombrino a fost nevoit să coopteze doi parteneri minoritari, dar aceasta numai pentru o perioadă de doi ani, el preferând o dezvoltare lentă, pierderii controlului asupra firmei.

Secretul în afaceri nr. 2. “Dedică-te afacerii, nu o face doar ca pe o activitate colaterală. Dacă ai o idee şi crezi cu adevărat în ea, dedică-te realizării ei din tot sufletul.” (John Chuang)

Încă de pe vremea când erau studenţi la Harvard Business School, în Boston, John Chuang şi cei doi parteneri ai săi au început să facă afaceri. Având drept sediu propriul dormitor, ei şi-au folosit computerul  Machintosh pentru a presta servicii de grafică şi tehnoredactare (DTP). Deşi iniţial ei sperau numai să câştige ceva bani în plus, aceşti întreprinzători în devenire şi-au dat seama că există o uriaşă piaţa neexploatată pentru acest tip de activităţi.

În 1986, depăşind etapa “de dormitor”, cei trei au amenajat un sediu în apropiere cu 5 000 dolari împrumutaţi de la bancă. Rapid, ei au devenit populari printre studenţii şi oamenii de afaceri din zonă, mulţi dintre ei neavând un computer Machintosh. Acest fapt i-a dat lui Chuang şi partenerilor lui o idee: erau suficienţi oameni care ştiau să folosească un PC compatibil IBM, dar îi puteai număra pe degete pe cei care erau familiarizaţi cu sistemul Macintosh. În 1987 echipa a schimbat domeniul de activitate al firmei, transformând-o într-o agenţie de plasare temporara a forţei de muncă, specializată în utilizatori Machintosh şi au redenumit-o MacTemps. În 1988, compania avea deja filiale în New York City şi San Francisco.
Dar mai există totuşi o problemă. Noutatea acestui fel de afacere a făcut băncile să aibă dubii în acordarea unor împrumuturi. “Primul nostru împrumut de 5 000 dolari l-am primit după luni întregi de negocieri. În principiu, eram doar nişte copii cerând un împrumut în scop comercial şi a trebuit să ducem o muncă de lămurire asiduă ca să îi convingem că vom returna banii înainte de scadenţă.”

Compania are acum filiale în 35 de oraşe din şapte ţări, iar personalul s-a lărgit cu specialişti PC, specialişti Internet şi artişti graficieni. Toate indiciile arată că nu este vorba numai despre un succes temporar.

Secretul în afaceri nr. 3. “Perseverenţa este răsplătită.” (Stacey Kanzler)

De ce este Stacey Kazler o persoană deosebită? Pentru că această femeie, fondatoarea companiei Sandbagger (Wauconda, Illinois) nu numai că a contribuit la salvarea caselor unor oameni, dar, poate, şi la aceea a vieţilor lor. Ironic, totul a început destul de simplu. În timp ce urmarea la televizor un reportaj despre inundaţiile de pe coasta de vest a Americii, a fost şocată să observe că militarii umpleau sacii de nisip cu mâna. “În ziua de astăzi?! Nu-mi venea să cred că nu existau maşini care să umple automat sacii”, îşi aduce ea aminte.

Bazându-se pe experienţa acumulată în timpul cât a lucrat ca angajată a firmei de excavaţii a soţului ei şi folosindu-şi fertila ei imaginaţie, Stacey a construit rapid o maşină de umplere automată a sacilor cu nisip. “După două săptămâni, Garda Naţională testa deja primul nostru prototip.” Este estimat că Sandbagger face munca a 40 de oameni, iar modelul apărut ulterior, un Sandbagger motorizat, are o performanţă cu 500% mai mare. “De multe ori ni se atribuie salvarea unor comunităţi întregi.”

Totuşi, deşi datorită lor compania continua să crească, Stacey este sătulă de catastrofe naturale. Ea şi-a schimbat preferinţele în materie de programe TV: acum nu mai urmăreşte prognoza vremii.

Secretul în afaceri nr. 4. “Caută ce lipseşte de pe piaţă” (Dennis Telfer)

Dave Klimkiewicz, Dennis Telfer şi Steve Lake au intrat în lumea oamenilor de afaceri de succes datorită curajului lor de a se aventura pe piaţa skateboard-urilor. “A fost ceva cu totul special”, spune Dennis Telfer în timp ce explică de ce el şi prietenii lui (Klimkiewicz şi Lake fiind mari iubitori ai acestui sport) au decis să înfiinţeze o firmă producătoare de skateboard-uri, specializată în fabricarea modelelor lungi, caracteristice anilor ’70, total diferite de cele de dimensiuni reduse din ziua de azi. “Ceilalţi producători râdeau de noi.”

Dar acum nu mai rad. “Multe firme ne urmează exemplul”, observă Telfer. “Stilul nostru a creat o nouă tendinţă în acest domeniu.” Deşi, desigur, acum par nişte vizionari, fondatorii companiei Sector 9, cu sediul în San Diego, recunosc începutul modest, primul skateboard fiind fabricat în curtea din spatele casei lui Telfer. Totuşi, credinţa fermă că există o piaţă neexploatată pentru skateboard-urile lungi, mai stabile, dar mai greu manevrabile, i-a susţinut pe cei trei întreprinzători. Acum însă, a venit şi timpul lor. “Este foarte ciudat”, spune Telfer, care supervizează partea de design. “Chiar dacă până acum nu am ştiut să merg pe skateboard, mi-au plăcut întotdeauna.”

Secretul în afaceri nr. 5. “Nu îţi poţi schimba idealurile în fiecare zi. Unii întreprinzători îşi modifică orientarea destul de des, dar eu cred că trebuie să îşi urmezi instinctul şi să mergi până la capăt.” (Katrina Garnett)

În ciuda faptului că reclama companiei înfăţişează o splendidă fotografie a Katrinei într-o fermecătoare rochie de seară neagră, ea este cu mult mai mult decât un alt chip atrăgător. După ce, în cadrul slujbei ei anterioare, a condus o puternică echipă de 300 de programatori, Garnett a decis să-şi înfiinţeze propria ei firmă de software, concentrându-se pe aplicaţiile integrate ce permit diferitelor programe să comunice între ele.

În timp ce confraţii ei îşi căutau norocul în sălbatica lume a Internet-ului, Garnett nu vedea nici un potenţial în acea direcţie. “Am observat nebunia Internet-ului, dar nu m-a interesat acel domeniu. Am considerat că aplicaţiile de conectare erau calea de urmat.” Cu ajutorul unor investitori ca Intel, J.D. Edwards şi Compaq, plus o mare parte din propriile economii, Garnett a fondat CrossWorlds. Aplicaţiile ei de conectare au atras atenţia unor clienţi precum Siemmens AG, Bay Networks şi Hewlett-Packard, iar compania a atins vânzări de 10 milioane de dolari în primele şase luni de la înfiinţare.

Secretul în afaceri nr. 6. “Reinvesteşte toţi banii câştigaţi înapoi în companie ca să poţi creşte.” (Stephen Kahn)

Poţi crede că, dacă ai identificat o breşă perfectă a pieţei şi ai destule surse de capital, este suficient pentru a porni o afacere. Dar acesta nu s-a dovedit adevărat în cazul lui Christopher Edgar şi Stephen Kahn. În ciuda relaţiilor lor în domeniul bancar, Edgar şi Kahn au trebuit să caute finanţare mult mai aproape de casă atunci când au avut nevoie de capital pentru a lansa Delia’s, un catalog de produse pentru adolescenţi şi tineri ce cuprindea, printre altele, articole de îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii, precum şi obiecte de uz casnic. “Am perseverat şi am început să strângem bani de la rude şi de la prieteni”, spune Kahn.

La rândul lor, părinţii au apelat la prietenii lor atunci când a trebuit să angajăm oameni pentru a porni afacerea. “Am avut parte de un ajutor incredibil pentru a ne rezolva problema personalului”, spune Kahn, a cărui companie mai deţine Girl, o revistă pentru adolescente difuzată prin Internet, lanţul de magazine Screem! şi o firmă de comercializare a articolelor sportive, TSI Soccer. “Ai nevoie de oameni dedicaţi companiei, care să lucreze după un program inuman, în timp ce tu îţi construieşti afacerea.”

Secretul în afaceri nr. 7. “Urmează-ţi pasiunea, nimic nu este mai important. Pasiunea te ajută să treci peste orice dificultate şi îţi dă încrederea de care ai nevoie.” (Billy Baldwin)

Billy Baldwin, fondatorul unei companii ce are sediul la New York City şi se ocupă cu producerea şi livrarea de fursecuri şi prăjituri comandate prin poştă, este îndrăgostit de munca lui. Dar el nu a uitat anevoiosul drum pe care l-a urmat pentru a ajunge la succesul actual. Nu i-a dat uitării nici pe milioanele de americani care au de înfruntat acelaşi duşman ca şi el: dislexia, o boală cu care el a trebuit să lupte întreaga viaţă. “La şcoală a fost greu. Trebuia să muncesc de 10 ori mai mult decât oricare alt coleg.”, spune el.

Astăzi, Baldwin donează un procent din profiturile firmei Cookie Island Centrului Internaţional Webb pentru Dislexie, o organizaţie pe care a înfiinţat-o împreună cu Dr. Gertrude Webb, o doamnă căreia el îi este profund recunoscător. Pe vremea când era la colegiu, Dr. Webb i-a sugerat să se concentreze mai curând asupra punctelor lui forte decât asupra dificultăţii de a învăţă, şi acest lucru l-a ajutat mult.
Eforturile lui au dat roade atunci când, împreună cu fratele său, Ted, a început să imagineze o serie de poveşti şi personaje pentru a da viaţă prăjiturilor lor, pregătite după reţete proprii. Conceptul de marketing unic al companiei se bazează pe legenda inventată de Baldwin a Insulei Prăjiturilor (Cookie Island) şi a tribului Gogoaşa.

Baldwin doreşte să lărgească gama produselor pe care le comercializează în prezent, cu unele noi ca: cereale, ulei de plajă sau îmbrăcăminte pentru copii. Deşi fratele său s-a retras din afacere chiar de la început, Baldwin nu arăta nici un semn că şi-ar pierde spiritul întreprinzător. “Vreau să fiu întotdeauna sigur că produsele noastre sunt de cea mai bună calitate”, spune el.