Cum era văzută problema transnistreană în 2005:
Parlamentul a completat „golurile” proiectului Iuşcenko:
Federaţia Rusă a fost chemată să se retragă complet din R. Moldova până la sfârşitul anului 2006
Preşedintele Vladimir Voronin: „Retragerea trupelor ar constitui o contribuţie importantă a Federaţiei Ruse la reglementarea diferendului transnistrean”.
10 iunie 2005
Cu unanimitate de voturi exprimată de cei 96 de deputaţi prezenţi în şedinţa specială din 10 iunie, la care a rostit un discurs şi preşedintele Vladimir Voronin, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o Declaraţie cu privire la Planul de reglementare a problemei transnistrene avansat de preşedintele Ucrainei, Viktor Iuşcenko. Declaraţia are 3 componente – prima parte este o apreciere a iniţiativei propusă recent de Ucraina, celelalte două părţi fiind două apeluri ale Parlamentului către comunitatea internaţională – referitoare la “promovarea criteriilor de democratizare a Transnistriei” şi, respectiv, la “principiile şi condiţiile de demilitarizare” a regiunii transnistrene.
Planul lui Iuşcenko este bun pentru că nu propune federalizarea
După discutarea Planului propus de Ucraina în cadrul grupurilor parlamentare şi Grupului parlamentar special de lucru, Parlamentul şi-a făcut publică în Declaraţie concluzia că iniţiativa lui Iuşcenko reflectă principiile independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a R. Moldova, ale Constituţiei, ţine cont de interesele populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului, de aspiraţiile de integrare europeană ale Ucrainei şi R. Moldova. Se subliniază că este primul plan de reglementare a crizei transnistrene care propune ca punct de start democratizarea regiunii separatiste. Este primul “plan” care insistă pe ideea de democratizare a Transnistriei, dar principiul democratizării ca atare a fost lansat cu mai mult timp înainte de societatea civilă din R. Moldova, în cunoscuta Strategie a celor 3 D – Demilitarizare, Democratizare, Decriminalizare.
În Declaraţia sa, Parlamentul constată punctele vulnerabile, inacceptabile pentru R. Moldova ale Planului Ucrainei. Astfel, acesta nu face nici o referire la necesitatea evacuării trupelor ruseşti din stânga Nistrului şi demilitarizarea zonei, nu expune paşii în care poate fi realizată democratizarea Transnistriei, nu insistă asupra instituirii unui control riguros pe segmentul transnistrean al graniţei moldo-ucrainene. De asemenea, Parlamentul constată că unele prevederi ale Planului Iuşcenko pot afecta independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a R. Moldova, cum ar fi articolul în care se propune participarea Transnistriei la luarea deciziilor de politică externă a R. Moldova. Acest aspect este reglementat de Constituţia R. Moldova. Totuşi, planul Ucrainei este calificat drept un început bun, iar Kievului i se mulţumeşte pentru dorinţa sa de a contribui la soluţionarea crizei transnistrene.
Cu “responsabilitate”, Iuşcenko a ocolit esenţa subiectului!
În discursul său, preşedintele Voronin a exprimat o poziţie identică cu cea a Parlamentului. Vladimir Voronin a ţinut să-i mulţumească preşedintelui Iuşcenko pentru iniţiativa sa, apreciind că planul propus de acesta a fost lansat “cu sinceritate”, “responsabilitate” şi, în definitiv, a constituit “un act de curaj personal”. Preşedintele R. Moldova a mai spus că Planul Iuşcenko este “documentul cel mai interesant din câte au fost propuse până în prezent, cu cele mai multe perspective” şi că textul acestuia “a ocolit problemele” care de obicei provoacă neînţelegeri între părţi. Preşedintele Voronin a constatat, însă, că planul oferă “câmp larg” pentru discutarea chestiunilor sensibile care nu au fost expuse. “Câmpul larg” invocat de preşedintele Voronin şi-a găsit materializarea în cele două apeluri către comunitatea internaţională adoptate de Parlament, destinatarii enumeraţi expres în texte fiind: Consiliul Europei, OSCE, UE, SUA, Rusia, Ucraina, România.
În discursul rostit în Parlament, preşedintele Voronin a subliniat că “retragerea trupelor din teritoriul R. Moldova ar constitui o contribuţie importantă a Federaţiei Ruse la reglementarea diferendului transnistrean”.
Alegeri libere în Transnistria doar după democratizarea regiunii!
Primul apel exprimă concluzia că alegerile libere în Transnistria nu pot fi desfăşurate mai înainte de democratizarea regiunii şi expune etapele prin care poate fi obţinut respectivul rezultat, sub monitorizare internaţională. Parlamentul R. Moldova propane lichidarea structurilor securităţii transnistrene (MGB), reformarea puterii judecătoreşti din regiune, eliberarea celor doi deţinuţi politici, Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov-Popa, înlăturarea piedicilor pentru activitatea partidelor politice dinR. Moldova şi în stânga Nistrului, mediilor de informare şi societăţii civile cu reşedinţa în dreapta Nistrului. În apel se mai propune ca alegerile libere în Transnistria să fie desfăşurate o Comisiei electorală internaţională, iar la alegeri să participe doar persoanele care deţin cetăţenia R. Moldova.
Ar urma ca după aceste alegeri să fie adoptat statutul special al regiunii transnistrene, de către Parlamentul R. Moldova, ales şi de locuitorii din Transnistria.
Fără o democratizare prealabilă a regiunii, exsistă riscul ca în forurile de conducere ale R. Moldova să acceadă Igor Smirnov şi alţi lideri separatişti de la Tiraspol.
Retragerea completă a ruşilor până la sfârşitul anului 2006!
Apelul cu privire la principiile şi condiţiile de demilitarizare a regiunii transnistrene subliniază că R. Moldova şi-a declarat neutralitatea militară în Cosntituţie şi teritoriul său nu poate fi folosit pentru amplasarea unor trupe militare străine. În apel, Federaţiei Ruse i se cere să-şi retragă Grupul Operativ de Trupe Ruse şi patrimonial militar până la sfârşitul anului 2005, iar până la sfârşitul anului 2006 să-şi retragă şi cei 500 de pacificatori, după ce “Federaţia Rusă şi R. Moldova vor recunoaşte” că acest efectiv şi-a atins scopurile care i-au fost fixate prin Acordul moldo-rus din 21 iulie 1992. În schimbul actualelor trupe de pace din zona de securitate de pe Nistru, Parlamentul R. Moldova propune introducerea unei “Misiuni internaţionale de observatori militari şi civili”.
Eleonora LISNIC
Sursa
2009-03-03 10:07:39