Cine l-a creat pe Dumnezeu?
E timpul să revendicăm unitatea. E timpul să spunem adevărul. Sistemele noastre sociale sunt depăşite. Instituţiile care ne modelează viaţa nu dau doi bani pe tine sau familia ta. Am fost şi suntem în continuare minţiţi de toate instituţiile care ne conduc. Ce te face să crezi că instituţia religioasă e singura care nu a fost atinsă de acest flagel? Instituţia bisericească este la fundul acestei mocirle, Pentru că unicul scop al oricărei instituţii este autoconservarea, iar biserica nu face excepţie. La baza acestui instinct de autoconservare stă sistemul monetar. Banul este singurul mijloc de a obţine putere. Necesitatea paralizantă de a conserva o instituţie este strâns legată de nevoia de bani şi profit. Autoconservarea, profitul şi puterea – acestea sunt, au fost şi vor fi mereu ţelurile bisericii.
Religia este campionul absolut al falselor promisiuni. Ea chiar reuşit să ne convingă că Dumnezeu e un bărbat invizibil care trăieşte în ceruri şi care te urmăreşte în fiecare clipă din viaţa ta. El are o listă specială cu anumite lucruri, numite porunci, pe care El nu vrea ca tu să le faci. Iar dacă greşeşti, vei fi trimis într-un loc plin de foc şi fum, tortură şi chinuri să suferi pentru totdeauna. În schimb, dacă eşti supus, umil, nu pui întrebări şi contribui – vei fi trimis într-un loc minunat unde curge laptele şi mierea. Şi cu cât e mai mare contribuţia ta financiară, cu atât mai fericit vei fi în viaţa de apoi. Pentru că El te iubeşte …dar are nevoie de bani. Dumnezeul pe care ni-l bagă ei pe gât este atotştiutor, atotputernic şi înţelept. Unica problemă pe care o are – sunt banii. Începând cu indulgenţele şi terminând cu toate tarifele impuse azi de biserică pentru orice ritual, religia încasează milioane, nu plăteşte taxe şi are nevoie mereu de mai mult.
La începuturi oamenii nu cunoşteau foarte mult despre mediul înconjurător, despre cum funcţionează lucrurile şi despre natură. Aşa că au inventat propriile lor povestioare şi l-au creat pe Dumnezeu după chipul şi asemănarea lor. Cineva care tună şi fulgeră atunci când nu ne comportăm cum trebuie şi generează potopuri sau cutremure. Astăzi realizăm că conceptul de Dumnezeu este de fapt o metodă de a explica natura lucrurilor. Natura este un sistem unificat de variabile interdependente care există doar ca un întreg. Biserica a reuşit de-a lungul secolelor să oprească cunoaşterea acestei interdependenţe şi schimbări continue prin distorsionarea psihologică a credinţei. Fiind totdeauna în contradicţie cu ştiinţa, biserica a acţionat totdeauna ca o frână în dezvoltarea tehnologiei. Logica şi noile informaţii au fost şi sunt în continuare respinse în favoarea credinţelor tradiţionale depăşite. Religia face oamenii să se simtă vinovaţi pentru înclinaţiile lor naturale. Căci, paradoxal, fiecare religie pretinde că oferă unica, singura cale spre iertare şi mântuire. Astfel biserica a cauzat de-a lungul secolelor mai multă fragmentare şi conflict decât orice altă ideologie. Să ne amintim doar de Cruciade şi Inchiziţie.
Cartea sfântă, fie ea Coran, Biblie sau Talmud este foarte interpretabilă. Numai creştinismul are peste 34 000 de subgrupuri diferite. Diviziunea este o caracteristică tuturor religiile teiste. Ceea ce ne duce la ideea greşită de separare şi diviziune şi respingerea relaţiei simbiotice a vieţii. Viziuni globale dominante în lume, precum e religia teistă, operează cu noţiunea de irelevanţă socială. Islamismul, creştinismul, iudaismul, hinduismul şi toate celelalte sisteme funcţionează ca bariere pentru dezvoltarea personală şi socială. Pentru că fiecare grup promovează şi perpetuează o viziune globală închisă, fiecare din ele pretinzând că oferă unica şi adevărata religie. Această înţelegere a lumii este limitată şi nu este posibilă într-un univers în continuă schimbare. Toate sistemele naturale sunt schimbătoare, o schimbare care presupune o dezvoltare continuă a noţiunilor realităţii. Pe deasupra, este foarte important să înţelegem că toate sistemele sunt de fapt fragmente inventate doar de dragul conversaţiei. Bucăţi de puzzle care, plasate în locul corespunzător, formează împreună o imagine generală. Nu există independenţă în natură.
O scurtă analiză a istoriei suprimate a religiei ne arată că însăşi miturile fundamentale ale religiilor reprezintă povestiri schimbătoare dezvoltate prin influenţă de-a lungul timpului. Atunci când încetăm să mai credem că faptele descrise de religia creştină, iudaică, indusă sau islamică sunt adevărate şi fac parte din istorie, şi începem să le percepem ca ceea ce sunt ele cu adevărat – expresii pur alegorice derivate din multitudinea de credinţe existente la începuturi – vedem că toate religiile au un fir comun – necesitatea vieţii. Şi anume acest imperativ unificator este cel care trebuie recunoscut şi apreciat.
Dacă teoria Big Bang-ului este adevărată, atunci noi toţi provenim din acel miez stelar iniţial. Fiecare atom din noi este din miezul acelei stele. Fie că este vorba de o fiinţă sau un obiect, toţi provenim din acel praf stelar care a fost reciclat de mii şi mii de ori. Prin urmare noi toţi suntem acelaşi lucru. Suntem cu toţii totul în acelaşi timp. Suntem parte integrantă a universului care face parte din noi. Am fost pur şi simplu separaţi la naştere de acea UNITATE iniţială. Ni s-a dat un nume, o identitate. Şi oamenii simt nevoia să facă parte din nou din acea unitate, să creadă în ceva şi anume acest lucru este folosit de către religie. Ei o numesc Dumnezeu şi spun că El are reguli pe care trebuie să le urmăm, iar acest lucru este o cruzime.
Suntem praf stelar contemplând stelele şi evoluţia naturii, încercând să reconstituim acel drum lung care a însemnat apariţia conştiinţei în universul nostru local numit planeta Pământ. De aceea obligaţia noastră supremă este de a ne proteja universul, de a supravieţui şi de evolua ca specie. „Suntem o specie. Suntem praf stelar care culege lumina stelelor”. (Carl Sagan )
Sursa
2009-03-03 10:03:00