Ca la noi, la nimeni

Mâine se va relua campionatul Moldovei la fotbal. Încă 12 etape au mai rămas până la final. Cam puţin. Cred că este cel mai prost sistem ales de FMF pentru un campionat naţional. Fiecare echipă joacă cu fiecare de 3 ori într-un sezon. O aberaţie. Nu ştiu cine a fost cu ideea. Şi nici nu vreau să ştiu. Dar până în vară, adică în 90 de zile jucăm 12 partide. În medie un meci la 7 zile şi jumătate. Asta în timp ce în Anglia sau Spania, care sunt cele mai tari campionate din lume, se dispută cu 8 etape mai mult! Dar au şi un sistem competiţional ca lumea. În Moldova, însă, totul e cu picioarele în sus. Ca la noi, la nimeni.
Altceva. Am aflat azi că portarul naţionalei, Stanislav Namaşco, a fost trecut „pe linie moartă” de Sheriff. Şi asta pentru că Namaşco refuză să-şi prelungească înţelegerea cu gruparea tiraspoleană. Sincer, mi-i frică pentru el că ar putea rata o carieră frumoasă. Nu cumva să păţească ce au păţit şi alţii care au încercat să se opună conducerii Sheriffului. Mă refer la Paţula sau Barburoş. Pe de altă parte, însă, îi înţeleg perfect pe fotbaliştii noştri. Aici îi includ şi pe cei care şi-au reziliat contractele cu Zimbru în această iarnă. E imposibil să joci într-un campionat având un salariu mizerabil în comparaţie cu fotbalul modern. Cum poţi sta aici când în divizia a 3-a a României salariile sunt de 2-3 ori mai mari decât în Divizia noastră Naţională?
Decalajul dintre salariile din campionatul Moldovei şi alte state din fosta URSS este uriaş. Iar asta ar trebui să pună un mare semn de întrebare conducătorilor de cluburi. Ce vor de fapt echipele moldoveneşti? Care este scopul lor? Doar participarea într-un campionat de semi-amatori, unde în plus campioana se ştie din start? De ce mai cerem rezultate dacă nu investim în fotbal? Pe cine să vadă spectatorii la meci dacă fotbaliştii de valoare refuză să mai joace pentru „mersi”? Etc., etc.
Sursa
2009-03-03 02:55:07